Patul lui Procust

Un student al Institutului Teologic Adventist de la Cernica scrie urmatoarele:

“Problema este ca in ce priveste teologia nu mai avem profesori de la care sa invatam. Nivelul teologic este la nivelul discutiilor scolii de Sabat din comunitatea bunicii. O buna parte din acesti profesori sunt pastori fara studii si experienta (mastere sau doctorate) cu care uneori avem impresia ca pierdem vremea. Dezbaterea si exprimarea opiniei personale nu este incurajata . . .”

Are cineva ceva de zis?

Daca FB nu e, nimic nu e…

Constat de saptamana trecuta ca s-a luat decizia mutarii forumului forum.tin.ro pe Facebook (FB). Nu stiu daca e o decizie buna sau nu (timpul va arata daca aceasta manevra va reusi resuscitarea unui forum muribund) insa nu inteleg o singura chestiune. Este vorba despre disponibilitatea accesarii mesajelor/ discutiilor de pe forumul vechi (de la adresa mentionata mai sus).

De la mutare se producea automat redirectionarea in momentul tastarii adresei forum.tin.ro catre forumul in noul format pe FB. Insa era inca posibila si consultarea (sau chiar postarea) pe vechiul forum daca se tasta forum.tin.ro/index.php?.

Astazi am descoperit ca nu mai merge si ca nimic din ce era scris pe vechea adresa nu mai poate fi consultat. Trec peste faptul ca oricum acum vreo cateva luni s-a luat decizia de mutare a vechilor discutii intr-o zona intitulata (sugestiv) Arhiva. Dar chiar si asa cineva putea (daca avea timp si chef) sa citeasca (bune sau rele) vechile discutii. E drept ca prin regulament autorii postarilor si-au asumat pierderea oricarui drept (copyright) asupra textelor originale inserate pe forum. Dar… o minima buna simtire ar fi trebuit sa existe din partea manipulantilor de paine si cutit pentru a se evita luarea unor decizii nepotrivite. Asa ca pana la urma ca sa citez o parafraza simpatica descoperita la un amic constat ca progresul tehnologic nu ajuta de fiecare data si ca “monstrul ratiunii naste somn”.

Cel mai bun prieten al omului (al unora)

Cred ca nu mai e cazul sa dezvolt si sa argumentez existenta pe lumea asta a speciei intitulata “catel de casa” care e foarte prietenos cu stapanul atata vreme cat acesta are painea si cutitul. Aceasta specie e foarte utila pentru ca intotdeauna gaseste partea pozitiva in orice actiune si/sau enunt emanata de stapan. De asemenea teritoriul este foarte bine marcat si aparat de intrusii nepoftiti si neaveniti.

Istoria forumului tin.ro, care se constituie ca studiu de caz in prezentele paragrafe, a decantat foarte repede grupul aplaudacilor care a ajuns destul de rapid la stadiul de “catei de serviciu”. Coloana vertebrala si parerile proprii sunt niste itemi care le lipsesc, din pacate, cu desavarsire. Nu imi propun sa nominalizez acum membrii ce compun tagma despre care povestesc insa cred ca orice user cu ceva vechime pe forum ii poate enumera fara probleme. E neplacut ca cei mai multi dintre ei sunt inca foarte tineri (nici macar majori) si ca asemenea apucaturi invatate de la varste fragede vor fi greu de corectat in viitor. Nu toti sunt, insa, minori iar unii sunt chiar in floarea varstei. Ultimul exemplu pe care il am in minte este al unuia care spune la un moment dat ca poate veni la o intalnire fie intr-un loc fie intr-altul iar relativ la data intalnirii n-are nici o opinie. Dupa ce a aflat ca stapanul si-a aratat dorinta pentru o anumita data exclama “si mie mi-este imposibil sa vin” in perioada in care stapanul e indisponibil.

Un alt reper demn de semnalat este  faptul ca amicii “catei de serviciu” au uitat complet, de exemplu, aniversarea unui fost sef. Cata vreme era “in charge” nici bine nu trecea miezul noptii si se pasea in ziua aniversara (uneori chiar si inainte) ca latratorii frumos aliniati umpleau repede spatiul cu urari de bine. E drept ca in ultima vreme forumul e in cadere libera (din punct de vedere al activitatii) insa asta nu-i scuza deloc, pe cei “de serviciu”, relativ la “uitarea” care i-a cuprins. 🙂

Democratie, democratie dar s-o stim si noi

Desi nu mai activez de foarte multa vreme pe forum.tin.ro am contul inca functional si mai intru din cand in cand sa mai citesc una, alta.

Asa am observat ca destul de multi useri au solicitat sa se repete – de-acum clasica – intalnirea anuala (Congresul Forumistilor) care a avut loc la inceputul lunii Martie in ultimii 4 ani la Moieciu.

Dupa captarea atentiei si sondarea asupra interesului pe care l-ar avea utilizatorii forumului (s-au folosit chiar si niste chestionare pentru a se masura perceptia celor de la firul ierbii) s-a decis (nu chiar ca in bancul de la Radio Erevan cu bicicleta furata) ca este bine sa se tina congresul insa… exista o problema.

Onor Daniel Chirileanu (DC) mai marele peste junimea romaneasca adventista si-a planificat (are planificat?! oricum nu s-a facut public ce) alt eveniment in perioada in care majoritatea utilizatorilor care si-au exprimat opinia au ales (4-6 Martie 2011). Si cum exista voci destule care spun ca nu se poate congres al forumistilor fara prezenta lui DC (care, nota bene, in prea-lunga activitate de pe forum a reusit sa posteze – in final – nu mai mult de un mesaj) s-a optat pentru schimbarea datei (amanarea cu o luna) si mutarea locatiei (mutare motivata de faptul ca la inceputul lui Aprilie si la Moieciu si la Stupini sunt deja programate alte evenimente) de la Moieciu la Vatra Dornei.

Asa incat se aplica iar politica binecunoscuta a alegerii unei alte variante decat ar prefera-o „dictatura majoritatii” doar de dragul aplicarii principiului ca „este mai bine ca un intreg popor sa sufere pentru un singur om”.

Nu mai iau in calcul distanta pana la Vatra Dornei si modul in care se „faciliteaza” astfel neparticiparea din locatii precum Constanta, Dolj, Timis etc.; observ doar, de pe margine, ca cei care au fost pusi la butoane actioneaza cu o pripeala specific tinereasca (dar cu maniere – din pacate – comunistoide – de tip „pumn in gura”).

Afirmatii cum ca DC ar fi „un fel de diriginte” si ca o intalnire de „clasa” fara diriginte nu are sens ma fac sa zambesc amar. Unui diriginte cu un singur mesaj postat pe forum eu i-as propune eliminarea „sporului de dirigentie” si pasarea acestuia catre persoane care si-au dat mai mult interesul.

Basmologia sau “susurul bland” al Sarpelui

Recunosc, ma asteptam sa primesc un raspuns fundamentat la intrebarile adresate pastorasului basmolog, si nu o insiruire de referiri la persoana mea. Mi-am imaginat ca poate mai mult, dar am aflat ca nu. Nu poate sa ne ofere un text biblic, si nici nu vrea. El prefera basme, si inca de prost gust, care sunt nominalizate la “Zmeura de aur”. Nu ma mai mira de ce un astfel de asa-zis pastor adventist predica basme (filme) pentru ca sursa lui este filmografia si filosofia Hollywood-ului. O filosofie care nu se regaseste in Biblie. Ramane, deci, cum am stabilit: basmolog 🙂

Pe basmolog il deranjeaza “teologia oficiala”, la fel ca si pe mentorul si colegii sai. Nu conteaza ca Biblia are propria ei filosofie si hermeneutica, basmologia poate prezenta orice este senzational, paradoxal, superficial, sau . . . chiar federal (in teologie). Zice el ca isi aminteste de “semnul lui Isus”. Adica semnul crucii. Din pacate nu stie ce vorbeste. Crucea prezinta un Dumnezeu al dreptatii si al harului in acelasi timp, echilibrat, dar pentru basmolog este suficient harul. Il deranjeaza un Dumnezeu al judecatii, care judeca lumea si universul prin cruce. Il deranjeaza sangele care a curs la cruce, iar basmele trebuie sa fie frumoase, dulci, sa gadile placut urechile enoriasilor care inghit mesajul dulce in gura, dar . . . care se va dovedi amar in pantece intr-o zi. Cred si eu ca pastorasul nu poate adopta un astfel de Dumnezeu, nu se potriveste cu umanismul neo-ateu sau semi-agnostic. Asa ca, ramane din nou cum am stabilit: basmologie.

Pe deasupra, pastorasul nu stie ce este hermeneutica (ba spune chiar ca are greata cand aude de ea), tot ce stie in acest domeniu este o expresie, “hermeneutica porcului”, pe care tot de la mentorul sau a invatat-o (si nu are nici o jena sa ne spuna intr-un comentariu ca si azi tot asta face, atat poate, imitatio Edi). Pretinde ca Dumnezeu a fost “invinovatit” si ca el, pastorasul basmolog a fost chemat sa il dezvinovateasca, sa il apere. Te cred si eu, daca vezi prea multe filme cu eroi fantasmagorici ajungi chiar sa te crezi unul. Si dureroasa va fi trezirea la realitate . . . Asadar, tot in domeniul basmologic se invarte.

Pe langa “hermeneutica porcului”, pastorasul basmolog a mai invatat (tot de la mentorul sau, of course) si expresia “gardienii revolutiei”. I se pare lui ca suna bine, are rezonanta, prinde la publicul neinformat. La fel ca si “sindromul Stockholm”. Vorbe repetate pentru impresie artistica, deh, basmul trebuie sa te tina treaz. Dar vorbe goale, fara continut. Ah, dar ce spun eu, ele sunt pline de semnificatie. Pentru ca se aplica altora, nu pastorasului. Sentimentele din spatele acestor etichetari nu pot fi ignorate. Cu astfel de vorbe goale incearca sa se prezinte informat, la zi cu evenimentele, cu stirile. Pacat ca nu este macar la fel de informat si cu Biblia, macar la nivelul acesta de flanelograf. Acolo este marea lacuna. Basmele sunt un paleativ pentru compensarea cunostintelor obligatorii, minime pentru un pastor. Fie el si basmolog.

Ceea ce este mai trist este insa faptul ca basmologul se crede superior celorlalti pentru ca este venit dintre “neamuri”. Aroganta poate fi explicabila, iar pastorasul nu se sfieste chiar sa se mandreasca cu lipsa lui de pregatire: “N-am crescut cu texte, . . . Nu cunosc flanelograful, mi-e străină măsuța cu nisip.” Lipsa educatiei religioase de baza este mai mult decat vizibila. In schimb, cunostintele cinematografice sunt la zi. Ce ne trebuie mai mult decat “un susur bland” pe la ureche? Ii compatimesc pe enoriasii care chiar cred basmele mediatizate. Neo-ateismul este sustinut de enoriasi si platit de biserica Adventista. Ca in basme. Doar ca este o realitate trista.

Incheierea este apoteotica: “Și dacă nu este dumnezeu, atunci de ce ne-ar fi frică să-i demolăm statuia?” Scopul pastorasului este reliefat in toata grandoarea lui: sa demoleze. Pentru ca oricum nu exista Dumnezeu, nu-i asa? A-teism de toata frumusetea. La sunetele unui astfel de charmeur, Sarpele apare in toata splendoarea. Eu citesc in Scriptura despre un Dumnezeu care zideste, restaureaza, reface, salveaza ceea ce demoleaza Sarpele cu coada lui. Voi cum cititi?

P.S. Buciumanul pe care il apara basmologul ar trebui sa poata ZZZZZZZ noaptea. Cu nevinovatie. De ce ii sunt noptile agitate, oare?

Caracter si libertate

Măsura unui caracter este dată mai puţin de felul în care omul respectă un set de legi şi mult mai mult de felul în care individul respectiv se comportă în absenţa oricăror constrângeri exterioare. Contrar realităţii falsificate a zilelor noastre, integritatea are de-a face în primul rând cu folosirea pozitivă a libertăţii, nu cu obedienţa faţă de nişte interdicţii. Acolo unde legea este neputinciosă, caracterul ar trebui să triumfe.

Activism sau izolationism?

V-ati intrebat, probabil, ce legatura au articolele precedente (despre vizita candidatilor la UEO) cu realitatea adventista. Intrebarea este justificata. Voi porni de la comentariul intern citat in P.S. Cat de mult merita sa ne asociem imaginea cu aceea a unor candidati reprezentand partide politice in campania electorala, si, pe de alta parte, care trebuie sa fie relatia intre biserica si societate in general?

Cat de mult ar trebui sa se implice biserica in societate, sub aspect social si politic? Constat ca biserica s-a polarizat intre cei care considera ca trebuie sa ne implicam doar atat cat este necesar pentru apararea intereselor institutionale, in rest fiind dezinteresati (izolationistii), si cei care vor ca vocea bisericii sa se faca auzita in societate pe subiectele importante din domeniul moralitatii publice (activistii). O statistica din 2002 indica faptul ca mai putin de o treime din membrii bisericii se implica in activitatile zonei sau societatii in care traiesc. Dar si acesti activisti se impart la randul lor intre cei care sunt preocupati de potentialitatea aparitiei legilor duminicale, aparitia pasapoartelor electronice, sau implicarea statului in religie (traditionalistii) si cei care considera ca biserica ar trebui sa se pronunte in domenii de interes mai larg precum avortul sau propunerea legalizarii prostitutiei sau a casatoriilor monosexuale (conservativii). Bineinteles ca nu lipsesc nici cei care sustin miscarile pentru eliminarea discriminarii, a egalitatii sociale, economice, a pacii mondiale, eliminarea saraciei, sau protectia mediului.

Institutionalizarea a contribuit la imunizarea noastra in anumite domenii. Suntem mult mai sensibili la incalcarea drepturilor si libertatilor de constiinta decat fata de uciderea in masa pe motive de apartenenta religioasa. Vorbim cu infocare despre egalitatea tuturor oamenilor in fata lui Dumnezeu dar nu reactionam atunci cand tiganii sau romii sunt tratati cu dispret sau injositi in biserica sau in societate. Propovaduim aceeasi egalitate indiferent de gen, dar tratam cu inferioritate fetele si femeile desi ele reprezinta mai mult de jumatate din membrii bisericii. Interesant este faptul ca biserica adventista a fost in avangarda miscarilor sociale de la aparitia ei si pana aproximativ in anul 1920, sustinand lupta impotriva sclaviei, incurajand imbracamintea sanatoasa, miscarea de temperanta, miscarea de emancipare a femeilor, miscarea de necombatanta, si bineinteles libertatea religioasa si de constiinta.

Insa activismul si izolationismul se reflecta dureros si pe alt plan: (ne)implicarea politica. Ce fel de educatie a oferit biserica si ce set de valori si principii a promovat incat regimul apartheid din Africa de Sud avea un sustinator de nadejde in biserica adventista? Cum a fost posibil ca in Rwanda pastori adventisti, impreuna cu prezbiteri si membri, sa-i incurajeze pe adventistii de etnie Tutsi sa se adaposteasca in biserici doar pentru a chema gherilele Interahamwe ca sa-i ucida? Ce marturie poate da astazi biserica in teritoriile marcate de genocid? Iar cand pastori adventisti sunt adusi in fata tribunalelor pentru crime impotriva umanitatii, care este pozitia bisericii? Precum strutul cu capul in nisip? Puteau fi situatiile acestea evitate, si cum? Recentele conflicte politice din Kenya (August 2009) au adus la suprafata exact aceeasi situatie: fie implicare in conflicte, fie indiferenta. Este apartenenta sau orientarea politica mai puternica decat transformarea religioasa? In caz de conflict, care va fi mai puternica si va determina raspunsul persoanei in momentul deciziei? (va urma)

Iarta-i, Doamne!

Cate capete, atatea pareri. In mult discutata colectie de Imnuri Crestine (noua) majoritatea textelor sunt traduceri versificate. Bineinteles, versificarile traducerilor au existat si in Imnurile vechi, dar disputa acerba se duce in legatura cu variantele posibile de traducere. Poetul Benone Burtescu pare a fi cel mai vocal in aceasta directie, considerandu-si parerea ca fiind ideala (normal, nu-i asa?). Citeam deunazi o discutie interesanta despre traducerea unui vers dintr-un foarte cunoscut imn compus de J. S. Bach, Jesus bleibet meine freude. Va las sa va delectati cu traducerile in “original” aici, iar mai jos aveti o incercare de adaptare in limba romana a variantelor propuse.

Isus rămâne bucuria mea, sau

Isuse, rămâi bucuria mea, sau

Isuse, mă rog ca bucuria mea să rămână, sau

Isuse, rămâi, căci Tu eşti bucuria mea, sau

Nu mai aştept decât ca Isus să devină bucuria mea, sau

Isus rămâne cu mine ca să-mi dea bucurie, sau

Isus, bucuria dorinţelor omului, sau

Isuse bucuria omului care Îl doreşte, sau

Isus rămâne bucuria mea pe vecie, sau

Rămâne de văzut dacă Isus va fi pe vecie bucuria mea, sau

Tot ce-mi mai trebuie e ca Isus să fie bucuria mea, sau

Isus chiar este bucuria mea, sau

Mi-aş dori ca Isus să fie bucuria mea, sau

Isus e pe vecie alături de mine, sau

Isus este întotdeauna bucuria mea, îmi curge ca sângele prin vine, este pacea, miezul şi liniştea inimii mele . . .

P.S. Daca mai aveti si alte variante, astept contributiile 🙂

4,37!

Dialogul si critica constructiva nu par sa fie agreate in biserica adventista. Forumul oficial atasat in trecut paginii de web adventist.ro nu mai functioneaza. De fapt E-fervescentia nu mai exista. Nu a fost inlocuit cu nimic. Singura modalitate de comunicare sunt, eventual, cateva numere de telefon si adrese de e-mail. La care, eventual, ti se raspunde. Sau nu.

Un exemplu de “dialog” poate fi observat pe singurul forum care poarta antetul Departamentului de Tineret al bisericii Adventiste, forum.tin.ro. Orice postare care nu place administratorilor sau moderatorilor este trecuta sub tacere. Argumentul? Este afectata imaginea. Imaginea bisericii, imaginea Departamentului de Tineret, imaginea grupului de moderatori si administratori, etc. Chiar si rubrica “Feedback” a fost desfiintata. Iar in capul subiectelor troneaza un Regulament preocupat mai mult de abateri si sanctiuni decat de facilitarea dialogului.

Nu este de mirare ca o astfel de abordare descurajeaza un tanar sa incerce sa isi expuna opiniile. Reactia tinerilor este pe masura: au infiintat o pagina de protest in care au postat o petitie catre Directorul Departamentului de Tineret, Daniel Chirileanu, dar au dat si note actualei formule de administratie a forumului. Nota? In acest moment 4,37. Nici un raspuns din partea celor vizati. Sa nu se mire Directorul de Tineret sau chiar Presedintele Uniunii daca se vor trezi cu un protest in curtea Uniunii, cu pancarte, bannere, si tot tacamul. Tinerii au protestat si au votat cu “click-ul”: au parasit asa-zisul forum.

Simplul fapt ca au fost nevoiti sa isi adreseze of-ul pe o alta pagina de web descalifica tin.ro ca forum. Iar pentru cei care stiu cum a debutat forumul respectiv imaginea actuala este trista. Activitatea pe forum este la cota de avarie pe subiecte altadata de interes sau chiar pe subiecte de actualitate, iar pe restul inexistenta. Pastorii care au cont pe forumul tinerilor nu se obosesc prea mult sa raspunda, iar atunci cand o fac de cele mai multe ori intervin pentru “disciplinare”. Directorul de tineret nu are nici macar o postare. Dialog spuneti? Sau am inteles eu gresit notiunea de “forum”?

Imnuri si icniri

Asa ar trebui sa arate, dupa unii, o pagina din noua carte adventista de imnuri in limba romana. Recenta (2006) publicatie naste dispute in anumite cercuri. Textul nu este bun, armonizarea nu este buna, copyright-ul este contestat, numele care apar sunt si ele contestate si blamate. Ce ramane? O pagina goala, trista. Aceasta este partitura dupa care prefera sa cante “revolutionarii” care pretind ca li s-a “furat” cartea de imnuri. Regretabil este ca si nume sonore se implica neintelept in disputa. In loc sa construiasca, scopul pare a fi demolarea oricarui element nou. Acesta a fost si sentimentul meu dupa urmarirea emisiunii “dedicate” noului volum imnodic romanesc si adventist din programul Oameni si Perspective. O emisiune suferinda prin lipsa celor implicati in alcatuirea noii colectii (nici macar telefonic nu au fost invitati) si prin impartialitatea moderatorului. Sigur, fiecare din noi are preferinte in ce priveste imnurile, si atunci cand nu le gasim in carte (fie ca exista sau nu) ne apuca, in functie de temperament, o nostalgie sau o alergie. Dar, cred ca discutia se poate purta si altfel. In loc de polarizare si crearea de tabere, am putea alcatui o lista pertinenta de sugestii care sa constituie o baza de pornire pentru o eventuala noua editie a cartii de imnuri. Eu voi lansa o prima propunere: viitoarea colectie sa includa si melodii folosite in inchinare (existente!) de generatia tanara din biserica adventista mondiala. O selectie va fi necesara, dar includerea va fi utila. Alte sugestii?