Masa Tacerii

Coltul adventist

Luati mainile de pe punerea mainilor!


Pentru un cercetator atent al Scripturii, hirotonirea in general este un subiect minor. Practicata in biserica Adventista, prin mostenire protestanta insa incarcata cu tot bagajul medieval, hirotonirea nu a fost o problema. Pana mai deunazi. Cand bisericile din diferite parti ale lumii au solicitat ca hirotonirea sa fie acordata si recunoscuta si femeilor. S-au scris carti pro si contra. S-a votat pro si contra. Prietenii s-au spulberat. Politica bisericeasca s-a incrancenat. Se aduc argumente teologice, sociologice, psihologice, culturale, si ce se mai gaseste util in sustinerea uneia dintre pareri. Pentru ca totul ramane la nivel de parere. Ne este greu sa acceptam ca, indiferent de pozitia adoptata, Scriptura nu se refera direct sau explicit cu privire la acest aspect. Diferitele zone geografice s-au pronuntat, doar pentru a constata diferentele hermeneutice in citirea Scripturii. Pentru prima data, biserica Adventista a produs un document in care clarifica teologia hirotonirii din punct de vedere biblic. Dar cand se ajunge la hirotonirea femeii, unii arunca documentul la gunoi invocand . . . barbatul si rolul sau autoritatea lui. Daca documentul asupra caruia a votat o larga majoritate a reprezentantilor este aplicat, hirotonirea femeilor nu ar trebui sa fie o problema. In intelepciunea sa, Dumnezeu nu a trasat o directiva. Creativitatea pe care a asezat-o in om la creatiune ii este suficienta pentru a gasi solutiile cu privire la hirotonire in noile contexte (pre-, post-, post-post-) moderne. Insa creativitatea deranjeaza traditia.

In toata aceasta discutie tensionata am simtit lipsa elementului fundamental: pentru ce hirotonire? Care este scopul final? In coltul de lume unde ma aflu intreaga dezbatere pe tema hirotonirii femeii este irelevanta. Pentru ca daca este nevoie ca femeile pastor sa fie hirotonite nu exista nici un impediment. Da, ati citit bine. In China, spre exemplu, multe biserici au ca pastor o femeie, iar urmatorul pastor va fi . . . fata actualului pastor. Situatia misiunii in teritoriile chineze impune o astfel de abordare. Si aici este elementul cheie: misiunea. Ea determina daca este nevoie ca femeile (sau barbatii) sa fie hirotoniti sau nu. Dar despre misiune nu se vorbeste aproape deloc.

Situatia aceasta imi aminteste de istoria din Faptele Apostolilor capitolul 15, unde o alta nevoie din teritoriul misionar a solicitat o rezolutie creativa care a rasturnat traditia. Iar Duhul lui Dumnezeu a lucrat de o asa maniera incat a prevalat creativitatea. (va urma)

Advertisements

April 5, 2015 Posted by | adventist | Leave a comment

E randul poetilor


Cand locuiesti intr-un indepartat colt de lume, timpul se scurge diferit. Ai impresia ca oamenii si locurile raman aceiasi si aceleasi, ca poti continua discutia pe care ai intrerupt-o cu un an sau mai mult in urma. L-am intalnit pe Benone Burtescu ultima data in 2005, in Loma Linda. Venise de la Glendale special sa ne intalnim, sa ne vada. Era acelasi, desi fizic se cunostea trecerea vremii. Exuda insa aceeasi pasiune cand vorbea despre un subiect care il motiva. I-am urmarit apoi apelurile pasionante legate de Noua Carte de Imnuri. I-am simtit nostalgia fata de textele vechi, pe care le pretuia, si durerea sufleteasca fata de brutala interventie in textele care se nascusera intr-un context pe care doar el si alti cativa il cunoscusera. Il ingrijora soarta bisericii adventiste, asa cum o vedea el. Vroia sa nu se piarda nimic, si de aceea era sceptic cu privire la ce era nou. Stiam ca toate acestea veneau din “inima” si de aceea tocmai inima a cedat. Insa Benone ne-a lasat un manunchi de spuse, intr-o maiestrie fara pereche. Am admirat la el deschiderea fata de lumea neadventista, textele¬†publicate in reviste californiene de limba romana, volumele de poezii fara pretentii de sacralitate. Acelasi cuvant stia sa-l faca inteles si pentru un lingvist si pentru un neofit. Si pentru omul religios, si pentru omul secularizat.

Cu cateva ore in urma am primit vestea ca Petre Anghel se odihneste si el. Observasem lipsa postarilor lui pe Facebook cam cu doua luni in urma. Stiam ca luptase cu cancerul si ma gandeam ca trece din nou prin durerile tratamentului chemo. Ultima data cand ne-am intalnit, vocea ii era in “tratament” si a trebuit sa ne retragem din multime pentru a-i auzi soapta. Mi-am amintit de pasiunea lui (ati intalnit oltean fara pasiune?) pentru a face din scoala Adventista de la Cernica o Universitate acceptata in lumea academica romaneasca. De intalnirile de la “coada calului” in cadrul “Societatii de maine”. De dezbaterile de la sala ARLUS. Petre era dintr-o bucata, ti-o spunea pe sleau. Poate de asta a si fost demis de la Cernica, in aplauzele sustinute ale studentilor. Ultimul proiect fusese incercarea de a candida la presedintia Romaniei. Nu oricine isi permite sa atace politica direct la acest nivel. Artistul nu vede obstacole, el viseaza cu ochii deschisi. Visul ni l-a lasat noua spre implinire. Pe curand, Petre!

April 4, 2015 Posted by | adventist | Leave a comment