Masa Tacerii

Coltul adventist

Memorii – 2


Am plecat la sfarsitul acelei zile, dupa examenul scris, cu sentimente confuze. Ce se urmarea, de fapt? Si cata greutate avea o astfel de intrebare capcana, fara vreo relevanta doctrinara? Ceea ce aveam sa descopar ulterior era faptul ca examenul de admitere reprezenta doar o mica parte din procesul admiterii la Seminarul Teologic. Adevaratul examen se dadea in spatele cortinei.

Au trecut, cred, cel putin doua luni pana cand am aflat, din zvonuri, ca am fost admis. Mi se parea ciudat ca nu exista un anunt oficial, o lista afisata la fel ca la orice alta facultate. In cele din urma am fost chemati, cei trei admisi, sa ni se comunice oficial, in biroul presedintelui Uniunii. Ceilalti doi admisi au fost trimisi sa isi faca lichidarea de la locul de munca si sa se pregateasca de inceperea cursurilor. Mie mi s-a spus sa . . . mai astept. Ca situatia nu este clara. Ca inca nu a venit raspunsul de la Departament. Eram din ce in ce mai confuz. Daca fusesem chemat impreuna cu ceilalti doi inseamna ca fusesem admis, dar oficial mi se spunea ca nu.

Am iesit pe poarta imobilului din Labirint 116 ingandurat si am facut cativa pasi prin noroiul ce pusese stapanire atat pe strada cat si pe trotuar. Am privit in josul strazii si ceva mi-a atras atentia. Prin noroiul clisos venea un . . . biciclist. Era unul din consilierii de la Uniune, Apostol Chelbegean. M-a vazut ingandurat si m-a intrebat ce mai fac. I-am raspuns ca nu stiu ce sa fac, si i-am povestit toata situatia. La care el a zambit (cine il cunoaste, stie ce inseamna pentru el sa zambeasca) si mi-a spus: “Du-te si fa-ti si tu lichidarea la servici. Nu te mai framanta, pregateste-te de cursuri. Lasa ce ti-a spus presedintele, noi comitetul am votat si esti admis oficial. Vezi-ti de treaba!”

Am inteles cum stateau lucrurile. Am plecat cu inima usurata. N-am mai trecut pe la Presedinte, m-am dus si mi-am ridicat cartea de munca. N-am mai primit nici un telefon, nici o veste de la secretariat. Peste doua saptamani m-am prezentat impreuna cu ceilalti doi studenti la cursuri. Presedintele m-a intampinat cu o fata intrebatoare: “Ce cauti aici, ti-a spus cineva sa te prezinti?” I-am explicat cum stau lucrurile si l-am vazut cum se schimba la fata. Nu mi-a mai spus nimic, dar de atunci am fost in atentia lui speciala. Si nu doar a lui ci si a structurii din care facea parte: Securitatea. Si nu doar eu, ci si colegii mei. Insa asta aveam sa aflu ceva mai tarziu.

November 12, 2011 - Posted by | adventist, biserica, Educatie, istorie, Romania

6 Comments »

  1. D’ale lui Mitica!

    Comment by klaher | November 12, 2011 | Reply

  2. Si totusi, parca mai erau apropiati pe la Uniune care ar fi putut sa stie situatia (si inevitabil sa o transmita mai departe catre candidat). Nu?

    Comment by klaher | November 12, 2011 | Reply

    • “Apropiatii” nu riscau sa intre in jocul acesta. Dictatura “mitica” era la apogeu.

      Comment by admin | November 14, 2011 | Reply

  3. Situatiunea cu votul comitetului uniunii pentru stabilirea unei liste dintr-o alta institutie (chiar daca subordonata) este asa “naturala” ca ma duc sa-mi fac o limonada. Cred ca insa practica asta (poate nu asa de brutal si cu procentaje mai reduse – nu unul din trei) a mai continuat o vreme chiar si dupa 1990.

    Comment by klaher | November 12, 2011 | Reply

    • E posibil ca “board-ul” Seminarului sa fi fost tocmai executivul Uniunii, nu retin exact.

      Comment by admin | November 14, 2011 | Reply

  4. […] de admitere sustinut la acelasi Seminar Teologic si despre hartuirea emotionala am relatat aici si aici. M-am intrebat atunci cum de am fost admis de data aceasta intrucat nu avusesem nici un contact cu […]

    Pingback by Cum am ajuns “persoana de sprijin – Theo” | Re-membering | May 3, 2014 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: