Masa Tacerii

Coltul adventist

Memorii – 8


Un telefon la secretariatul Seminarului (interesant, nu acasa) m-a anuntat in Martie 1988 ca trebuie sa ma prezint, cu buletinul si cartea de imobil unde eram trecut, la Militia Capitalei  pentru “verificari”. Trebuia sa intreb de maiorul Spiroiu. La auzul acestui nume m-au trecut fiori. Era acelasi nume al persoanei care semnase procesul verbal de perchezitie cu doar cativa ani inainte in casa noastra (desi este trecut ca Spirea). Doar ca pe atunci era capitan, intre timp fusese avansat. Imaginea lui, un om mic de statura, in buna masura chel, cu o privire patrunzatoare si fixa, fara zambet (cand zambea era mai mult o grimasa fortata), imi ramasese intiparita in minte. Mama mea fusese urmarita pentru crearea si distribuirea de materiale ale Scolii de Sabat pentru copii, si fusese somata sa se prezinte in acelasi loc, cu aceleasi documente, inainte ca echipa de perchezitie sa debarce in apartamentul nostru. Totul suna extrem de familiar de acum. Stiam cu cine am de a face.

L-am intrebat pe tatal meu care sunt optiunile si consecintele. Mi-a spus in cateva cuvinte, dar suficiente, ca oricum nu voi scapa de confruntarea cu “ei” daca ma voi eschiva, si ca e bine sa raspund invitatiei, dar sa ma gandesc bine ce voi spune. M-am rugat in zilele premergatoare cum rar m-am rugat in viata (la fel ca in armata), dar nu gaseam linistea sufleteasca. Era ca o tensiune ce se acumula si pe masura ce crestea devenea din ce in ce mai greu de suportat, era distructiva. Ma simteam neputincios. As fi vrut sa fug, sa nu am de-a face cu “ei”, dar . . . in cele din urma am simtit incurajarea sa merg la intalnirea impusa.

M-am prezentat la poarta Militiei Capitalei si am intrebat de maiorul Spiroiu, nestiind daca este numele real al persoanei sau un nume de cod. De fapt nici nu mai avea importanta. Dupa o asteptare de cateva minute a aparut personajul pe care mi-l reaminteam cu precizie. Nu se schimbase deloc in anii care trecusera. Foarte jovial, m-a invitat sa-l insotesc. Auzisem de beciurile si celulele din subsolul acelei cladiri de trista faima, si incercam sa ghicesc incotro ne indreptam. Am urcat cu liftul, si am simtit o oarecare usurare ca directia era in sus si nu spre caverne. Puteam vedea ca ferestrele coridorului pe care ne deplasam dadeau intr-o curte interioara. Mergeam inspre zidul ce despartea cladirea Militiei Capitalei de magazinul universal Victoria.

Maiorul Spiroiu m-a invitat sa intru intr-o camera fara ferestre, cu peretii varuiti in alb imaculat, in care se afla doar un birou, cu cate un scaun de o parte si de alta, iar pe birou un teanc mic de coli albe. Camera era luminata normal. Nici o inscriptie nu se afla pe pereti, nici un tablou, nici un fiset sau vreun dulap. O incapere austera care iti producea fiori. M-a invitat sa iau loc si sa astept “putin”. Asteptarea s-a prelungit de la cateva minute, la cateva ore. Presiunea psihologica crestea o data cu trecerea timpului si devenea de nesuportat. Ma intrebam ce urmareste, de ce m-a chemat, ce intrebari urma sa imi puna. Mintea functiona la cote de avarie. Ma rugam ca Dumnezeu sa imi dea linistea si pacea necesara pentru a ma concentra si oferi raspunsurile cele mai potrivite, intelepte, neimplicante. Nu aveam nici un dubiu ca mi se va cere colaborarea. Era un aspect pe care toti il stiam dar despre care nu se vorbea. Nici macar in familie. Nici intre colegi. Nici macar intre prieteni. Increderea in acest domeniu te costa.

November 20, 2011 - Posted by | adventist, dosare, Educatie, istorie, politica, Romania, Securitate, Teologie, tineri

1 Comment »

  1. […] Spiroiu, Spirache – presupun ca nu era numele real) in sediul Militiei Capitalei am scris aici, si aici, si aici, si aici. Nu voi relua detaliile. Cert este ca incercarea de racolare a esuat, nu […]

    Pingback by Cum am ajuns “persoana de sprijin – Theo” | Re-membering | May 3, 2014 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: