Masa Tacerii

Coltul adventist

Memorii – 10


Apoi, brusc, maiorul Spiroiu mi-a spus ca stie de cererea mea pentru pasaport si ca ar vrea sa discutam putin pe tema aceasta, de fapt, spunea el, motivul principal pentru care ma chemase. In momentul acela m-am relaxat. Acum stiam despre ce este vorba. Mi-a spus deschis ca eliberarea pasaportului depinde de raportul pe care il va da el, si ca vrea sa se convinga mai intai ca poate avea incredere in mine si doar dupa aceea discutam despre eliberarea pasaportului. Mi-a propus deschis colaborarea cu promisiunea ca va inainta un raport favorabil pentru pasaport daca voi accepta sa ofer informatii.

Am incercat sa raspund cat mai evaziv, dar suficient de clar. I-am spus ca nu cred ca ma chema acolo daca nu avea incredere in mine. A confirmat ca nu avea motive serioase sa se indoiasca de corectitudinea mea, mai ales ca la perchezitie imi daduse peste cap tot laboratorul foto dar nu ascunsesem nimic ci le-am pus la dispozitie tot ce au cerut. Si nu au gasit nimic ilegal. Dar mi-a spus ca inca nu ma cunoaste suficient si ca ar vrea sa ma cunoasca mai bine inainte de a inainta raportul pentru pasaport. Iar cunoasterea aceasta ar urma sa se faca prin colaborarea cu “ei”.

Dumnezeu mi-a deschis mintea atunci si am jucat cartea increderii, manusa pe care mi-o aruncase tocmai el. L-am intrebat de ce nu imi inainteaza raportul favorabil, intrucat a spus singur ca nu ar avea motive de neincredere. Si ca, de fapt, amanarea eliberarii pasaportului denota clar ca nu are incredere in mine, si ca as vrea sa stiu care sunt motivele. M-a privit putin piezis, probabil ca nu se astepta sa ii raspund cu acelasi argument. A inceput sa imi povesteasca de faptul ca nu sunt primul care solicit pasaport pentru a calatori in afara tarii (aveam invitatie din partea prietenilor mei din Germania), ca nu cu mult timp inainte avusese aceeasi discutie cu alti doi colegi mai mari, al caror nume l-a precizat (Bratosin Stefan si Daniel Supler) si ca acestia au promis ca vor fi oameni de incredere si nu au fost, in sensul ca dupa ce au primit pasaport si au calatorit in Occident nu s-au mai intors, si ca Stefan Bratosin si-a lasat sotia si copilul pe drumuri intrucat nu vor obtine dreptul de a calatori pentru reintregirea familiei, etc., etc. Din cand in cand folosea ca introducere pentru un nou argument expresia “Stii ca . . .”. Nu raspundeam verbal, dar inclinam din cap pentru a-i oferi confirmarea ca il ascult cu atentie. Prea putin stiam eu atunci ce urma sa iasa din toata aceasta discutie.

November 23, 2011 - Posted by | adventist

1 Comment »

  1. […] – presupun ca nu era numele real) in sediul Militiei Capitalei am scris aici, si aici, si aici, si aici. Nu voi relua detaliile. Cert este ca incercarea de racolare a esuat, nu a existat nici un […]

    Pingback by Cum am ajuns “persoana de sprijin – Theo” | Re-membering | May 3, 2014 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: