Masa Tacerii

Coltul adventist

Memorii – 11


La un moment dat maiorul Spiroiu s-a oprit din povestit si mi-a spus direct: “Uite aici o coala de hartie, pe care sa alcatuiesti un angajament. Scrie dupa mine . . .” Am ezitat si am replicat ca “ei” imi cer sa am incredere in ei si sa le ofer informatii dar ei nu au incredere in mine. Si ce garantie am eu ca dupa ce voi oferi informatiile cerute de ei voi primi pasaportul pentru calatorie? Am sugerat ca sa mi se dea voie sa calatoresc, acesta fiind un gest de incredere din partea “lor” dupa care vom discuta din nou. Maiorul Spiroiu s-a inrosit la fata pentru cateva secunde dupa care, vizibil deranjat, incerca sa isi controleze temperamentul. Mi-a spus ca nu este posibil, repetandu-mi cazurile deja mentionate, Supler si Bratosin, si ca nivelul increderii este foarte scazut in privinta tuturor pastorilor adventisti din cauza acestora. Refuzul meu devenise clar pentru el si am raspuns ca nici eu nu am increderea necesara in “ei” pentru a accepta colaborarea. Nu stiam ce va urma, ma asteptam la orice, chiar si la coborarea cu liftul direct in subsolul cladirii.

Maiorul Spiroiu nu a renuntat si a plusat cerandu-mi ca ceea ce am discutat sa ramana doar intre noi, confidential. Am promis, dar el m-a amenintat ca informatiile pe care le-a discutat cu mine sunt mult prea sensibile si ca trebuie sa ii dau in scris ca nu voi divulga discutia purtata, mai ales ca tocmai spusesem ca nu am incredere in “ei”. Gandind ca evitasem angajamentul, am acceptat si am dat o declaratie cum ca nu voi divulga discutia purtata, in caz contrar asumandu-mi consecintele. Maiorul a insistat asupra consecintelor, probabil pentru a induce frica in mine. Insa socul trecuse, eram deja calm. Dupa ce am semnat declaratia si i-am dat-o m-a invitat sa il urmez. Am parcurs in mare acelasi traseu ca la venire, insa cu cateva ocolisuri (ma descurc bine cu orientarea in spatiu, nu mi-a fost greu sa le identific). La poarta mi-a spus ca ma va chema din nou, la care eu am obiectat ca nu m-am angajat sa mai vin sau sa colaborez, iar ofiterul mi-a replicat: “Tocmai de aceea”. Nu am dat atunci atentie acestui detaliu, insa aveam sa il inteleg mai tarziu.

November 25, 2011 - Posted by | adventist, dosare, istorie, Romania, Securitate, tineri

7 Comments »

  1. Va salut, va rog sa-mi spuneti de ce l-ati asociat in dialogul cu securistul pe Supler si Bratosin, erau prieteni?, au fugit impreuna? parca Bratosin plecase in Germania, aveti informatii ca erau colaboratorii autoritatilor? Ati apucat sa vorbiti cu ei dupa 90 despre povestea asta? Emanuel

    Comment by Ungureanu Emanuel | November 26, 2011 | Reply

    • Emanuel,

      Nu eu i-am asociat pe cei doi, ci ofiterul. De fapt, cei doi fusesera colegi de Seminar, prieteni, si o perioada, cum am mentionat deja, au locuit impreuna cu Dumitru Popa in aceeasi cladire, pe fostul bulevard Republicii. Daca imi amintesc bine, cei doi plecasera de putina vreme din tara, unul in Franta si celalalt in Germania, si probabil acesta era unul din motivele pentru care mi i-a prezentat ca exemple negative, stiind ca ii cunosc. Un alt motiv il voi aminti in postarile urmatoare. Nu am discutat cu niciunul din cei mentionati de ofiter intrucat nu cred ca ne-am mai intalnit, iar experienta mea cu cei cu care am avut ocazia sa discut este negativa.

      Comment by admin | November 26, 2011 | Reply

  2. Uffff. Ai declarat, ai semnat si…iata ca spui la toata lumea. Vezi, de aceea nu aveau incredere oamenii. Stiau ei ceva.

    Comment by Valentin Turturica | November 26, 2011 | Reply

    • Valentin, ai dreptate. Doar ca, “ei” au divulgat primii discutia purtata prin punerea la dispozitia noastra a tuturor a dosarelor fostei Securitati.🙂 Eu nu fac decat sa ofer contextul in care documentele respective au aparut. “Ei” nu aveau incredere in nimeni, nici in proprii ofiteri sau angajati. Toti erau suspusi verificarilor incrucisate pentru ca stiau foarte bine ca natura umana este coruptibila. In plus, “neincrederea” lor a fost in avantajul meu pentru ca, desi nu am primit aprobare pentru pasaport si nu am plecat din Romania inainte de 1990, m-am bucurat de o relativa “pace” din partea lor. Oricum, prefer increderea lui Dumnezeu decat “increderea” Securistilor.

      Comment by admin | November 26, 2011 | Reply

  3. Eu cred ca daca ti-au evocat cazul Supler Bratosin au facut-o ca sa iti sugereze ca erai intr-o situatie delicata din cauza fratelui tau Gabriel ( fratele tau era in State dupa ce a fost ce a fost pe la Calarasi de unde este Bratosin si unde a fost pastor Supler). Cum de nu ai putut sa-ti dai seama?

    Comment by silvia balan | November 26, 2011 | Reply

    • La data respectiva fratele meu nu era plecat in Statele Unite, era inca in Romania. Conexiunea pe care o propuneti, Calarasiul, nu e imposibila, dar e minora in opinia mea.

      Comment by admin | November 26, 2011 | Reply

  4. […] presupun ca nu era numele real) in sediul Militiei Capitalei am scris aici, si aici, si aici, si aici. Nu voi relua detaliile. Cert este ca incercarea de racolare a esuat, nu a existat nici un […]

    Pingback by Cum am ajuns “persoana de sprijin – Theo” | Re-membering | May 3, 2014 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: