Cel mai bun prieten al omului (al unora)

Cred ca nu mai e cazul sa dezvolt si sa argumentez existenta pe lumea asta a speciei intitulata “catel de casa” care e foarte prietenos cu stapanul atata vreme cat acesta are painea si cutitul. Aceasta specie e foarte utila pentru ca intotdeauna gaseste partea pozitiva in orice actiune si/sau enunt emanata de stapan. De asemenea teritoriul este foarte bine marcat si aparat de intrusii nepoftiti si neaveniti.

Istoria forumului tin.ro, care se constituie ca studiu de caz in prezentele paragrafe, a decantat foarte repede grupul aplaudacilor care a ajuns destul de rapid la stadiul de “catei de serviciu”. Coloana vertebrala si parerile proprii sunt niste itemi care le lipsesc, din pacate, cu desavarsire. Nu imi propun sa nominalizez acum membrii ce compun tagma despre care povestesc insa cred ca orice user cu ceva vechime pe forum ii poate enumera fara probleme. E neplacut ca cei mai multi dintre ei sunt inca foarte tineri (nici macar majori) si ca asemenea apucaturi invatate de la varste fragede vor fi greu de corectat in viitor. Nu toti sunt, insa, minori iar unii sunt chiar in floarea varstei. Ultimul exemplu pe care il am in minte este al unuia care spune la un moment dat ca poate veni la o intalnire fie intr-un loc fie intr-altul iar relativ la data intalnirii n-are nici o opinie. Dupa ce a aflat ca stapanul si-a aratat dorinta pentru o anumita data exclama “si mie mi-este imposibil sa vin” in perioada in care stapanul e indisponibil.

Un alt reper demn de semnalat este  faptul ca amicii “catei de serviciu” au uitat complet, de exemplu, aniversarea unui fost sef. Cata vreme era “in charge” nici bine nu trecea miezul noptii si se pasea in ziua aniversara (uneori chiar si inainte) ca latratorii frumos aliniati umpleau repede spatiul cu urari de bine. E drept ca in ultima vreme forumul e in cadere libera (din punct de vedere al activitatii) insa asta nu-i scuza deloc, pe cei “de serviciu”, relativ la “uitarea” care i-a cuprins. 🙂