Axa Oslo-Londra-Chicago

Norvegia. O tara pasnica, ce acorda premiul Nobel pentru pace. O societate stabila unde legea functioneaza, la fel ca si dreptul omului la exprimare. Miscarile de nemultumire sociala in strada sunt aproape inexistente, pentru ca exprimarea opiniilor se face civilizat, demn, pasnic. Ceea ce am remarcat in perioada cat am locuit in Norvegia a fost lipsa confruntarii, a etichetarii, a conflictului sau revoltei. O societate prospera prin ordinea care sta la baza ei si caracterul tolerant al oamenilor, care sunt binevoitori pana la sacrificiu. Am locuit si lucrat printre ei o perioada, apreciind darnicia lor si maturitatea de care dadeau dovada, traind intr-o comunitate extinsa. Nu mi-am putut inchipui ca dintre ei se poate ridica unul care sa spulbere imaginea idilica a Norvegiei. Mass media vorbeste despre dementa, despre extremism, despre nemultumiri sociale, politice si, mai tragic, religioase. A fost chiar lansata eticheta de “fundamentalism crestin.” Dar, vorba celui intr-o ureche, ce avem noi aici? O persoana care adora anarhia, indiferent de domeniul in care o aplica. O islamofobie desantata si violenta. O sfidare a legii si ordinii. Un individualism acerb. Rezultatul? Moarte, nesiguranta, violenta, haos. Anarhistul se mai si “ozonase” cu ceva droguri inainte de a actiona, si isi asculta muzica psihedelica, care il facea (din propriile sale declaratii) sa nu aiba teama de a ucide. Anarhie, dispret fata de reguli si lege, imbinate cu mult oxigen. Unde am mai intalnit combinatia aceasta cu efecte mortale?

Monstrul ratiunii naste somn sau ce-are coana Leana de-a face cu statistica?

Jurnalismul copy/ paste e la moda. Dar cand unele informatii par neverosimile un beculet ar trebui sa se aprinda in capul celor care preiau (pe nemestecate dupa cum se vede) stirea. Tocmai am primit un email de la departamentul de comunicare al UCAZS. Printe alte chestioare este preluata (nemestecata cu tot cu cocoloase) o stire (a se citi gogoasa) (de la Agerpress) conform careia in Romania in fiecare minut 3 copii mor de pneumonie. O aritmetica elementara (3 inmultit cu 60 de minute inmultit cu 24 de ore si cu 365 de zile) ne conduce la fabuloasa valoare de 1.576.800 de copii decedati in Romania de pneumonie in fiecare an. Ca un tata a doua fetite sub 4 ani, stiind ca generatiile actuale au ceva mai mult de 200 de mii de copii pentru fiecare varsta mi-a tresarit inima. Insa empiric m-am mai gandit un pic si cum nu am auzit in cercurile in care ma invart de o asemenea motivatie pentru un deces am mers la alte surse. Parca si manipulantii de stiri ar trebui sa verifice in trei parti (mai ales atunci cand descopera ca roata e patrata).  In Anuarul Statistic al Romaniei 2010 (bine poate cineva n-avea acces la ultimul anuar dar pe site-ul Insitutului National de Statistica e disponibil cel din 2009 gratuit si tot se putea vedea ordinul de marime) la pag. 64, tab. 2.14 se pot vedea decesele din Romania pe grupe de varsta si sexe. Constatam astfel ca toate decesele din Romania intr-un an (comentez datele din ultimii 5 ani disponibili) se incadreaza in intervalul 250-260 mii iar grupa de varsta a copiilor pana-n 15 ani detine valori intre 3 mii in 2009 si putin peste 5 mii in 2004. In concluzie e aproape ca-n bancul de la radio Erevan cu bicicleta. Colpoltorii unor asemenea stiri ar trebui sa mearga un pic la odihna (nu ma refer la somnul din titlu si nici la odihna ”biblica” – desi e in tematica – ci macar la odihna de o noapte care se spune cum ca ar fi un bun sfetnic).

Cum se invarte (ro)ata in teologia adventista europeana

In Curierul Adventist din luna Iunie 2011 este inclus un raport al Conventiei Profesorilor de Teologie din Europa, desfasurata la Cernica intre 27 Aprilie si 1 Mai 2011. Trecand peste generalitati, limbajul de beton al raportului, si o tematica mult prea generala pentru nevoile actuale ale academiei adventiste, am ramas cu senzatia ca teologia a fost descoperita la Cernica si ca tot aici este sediul care traseaza “schimbarea de directie in desfasurarea educatiei teologice in Europa.” Comparand cu spusele studentului la Teologie Pastorala (vezi postarile precedente), ma intreb din nou daca nu exista o explicatie plauzibila pentru discrepanta intre ceea ce se afirma in articolul din Curier si  realitatea traita de studenti.

Cireasa de pe tort o constituie punctul al treilea al scopurilor Conventiei: “Constientizarea profesorilor de teologie din cele trei diviziuni cu privire la  exis­tenta unui spectru pluralist de pozitii teologico-doc­trinale, datorita aplicarii unor metode si principii hermeneutice si teologice fondate pe premise rationaliste, idealiste, spiritualiste, postmoderniste etc. in randul cadrelor didactice din seminarele si facultatile de teologie adventista.” Daca onor secretarul stiintific al Institutiei de la Cernica crede ca profesorii vizati nu erau la curent cu aceste curente (sic!) inseamna ca studentul citat avea perfecta dreptate sa se plictiseasca la ore. Nu doar profesorii ci si studentii sunt constienti de o asemenea pluralitate si diversitate de interpretari si pozitii teologice inca de la primele ore de studiu. Poate ca unii se trezesc mai tarziu, dar tot e bine ca se trezesc. Mai trist este cand, odata treziti, cred ca centrul teologiei si “adevaratul” adventism s-a nascut in Romania, si incearca sa reinventeze roata, convingandu-i pe altii ca o forma patrata sau chiar triunghiulara ar fi mai eficienta.

In rest, ne bucuram ca oaspetii s-au simtit bine, au fost hraniti la nivel de teologi, nu de studenti zilieri la Cernica (linte, soia, fasole, mazare, etc.), si ca au vizitat niscaiva pietre puse una peste alta care nu vor ramane pentru mult timp asa. Poate ca data viitoare ar trebui ca oaspetii sa fie dusi sa vada si bisericile adventiste romanesti pe jumatate goale, rod al unei teologii si mentalitati intepenite care va deveni viitoarea directie europeana . . . daca Dumnezeu nu intervine.

P.S. Nu am gasit in articol nici macar un titlu de prezentare, referat, sau subiect care a starnit “dezbateri foarte viguroase si deschise, nemaiintalnite in trecut, extrem de serioase si responsabile.” Nu se sufla o vorba despre prezentarea unuia din profesorii romani care se pare ca a constituit o “dezertare” de la fundamentalismul adventist romanesc, si care a uimit pe multi din oaspetii prezenti. Iar ca o nota de subsol: putin mai multa umilinta si realism in raportarea unui astfel de eveniment ar da credibilitate mai mare continutului. Inclusiv a Curierului Adventist. Lauda de sine . . . e gretoasa.

Valoare sau non-valoare?

Stirea despre moartea Cristinei Verona a incins media romaneasca in ultimele zile. E normal, are toate ingredientele cerute pentru a fi o stire de “succes”: violenta, senzational, emotionalism, etc. Putine analize pertinente am citit in acest caz. Insa una mi-a atras atentia in mod deosebit, cu care sunt partial de acord. George Butunoiu, un “head-hunter”, afirma ca motivul pe care il suspecteaza este frustrarea datorata neimplinirii profesionale potrivit pregatirii si capacitatii pe care le avea. In oglinda, frustrarea venea in urma constatarii ca in pozitii cheie erau promovate sau angajate persoane care erau sub cerintele postului, detinatori de non-valoare. Partea cu care nu sunt de acord din analiza lui Butunoiu este eticheta de “neadaptare” sau “nebunie” pe care acesta o aplica celor care sustin o scara normala a valorilor. Cu alte cuvinte, anormalitatea a ajuns in Romania normalitate, non-valoarea este declarata valoare. In urma declaratiilor studentului la teologie pastorala de la Cernica, ma intreb daca nu exista o legatura directa cu acest sistem resturnat de valori? Si daca nu este normal sentimentul de frustrare cand non-valoarea este promovata ca valoare? Ce promoveaza si prefera biserica adventista din Romania? Nu considerati ca este nevoie de o discutie deschisa pe acest subiect? Copiaza biserica modelul societatii, sau prezinta un contracurent sanatos? Astept sa ma luminati.

Ba(ca)lauri pe coclauri*

Vuieste tara. Ma refer evident la tara laica si situatiunea relativ la rezultatele examenului de Bacalaureat de anul acesta. Ca unul care m-am indoit (si inca nu mi-a trecut) de calitatea sistemului adventist romanesc de educatie (comentariile mele la precedenta postare de pe acest blog stau marturie) trebuie sa remarc performanta notabila a celor trei licee adventiste romanesti. Reamintesc (in caz ca mai e cineva care nu stie) ca procentul de promovabilitate inainte de contestatii la nivel national se situeaza la un nivel de 44,47%. In mod absolut surprinzator (pentru mine cel putin) cele 4 licee adventiste (dintre care unul privat si cu doar 2 candidati la Bacalaureat 2011) au performat mult mai bine avand un procent de promovabilitate per total de 78,79% (130 de elevi din 165 inscrisi). Am realizat si un mic grafic in care se poate vedea numarul de candidati (reusiti/ respinsi) si procentele de promovabilitate aferente pentru cele patru licee adventiste existente in Romania. O vreme am crezut ca totul se datoreaza profilului (comentariile la nivel national fiind cum ca in general au avut rezultate mai bune elevii de la profilurile umaniste). Insa se remarca faptul ca, acolo unde au fost candidati proveniti din liceele adventiste la alte profiluri decat cel teologic, rezultatele au fost chiar mai bune (procentaj de promovabilitate de 92,86% la Mate-Info pentru Liceul Adventist din Bucuresti si 100% pentru cei 2 candidati la Stiintele Naturii ai Liceului din Campenita). Ca un mic bob de piper in mancare, mai precizez ca una dintre cele 65 medii (la nivel national) de 10 la Bacalaureat 2011 a fost obtinuta la Liceul Adventist din Cluj. E drept ca aceasta din urma e o performanta in primul rand individuala. Insa ramane o performanta si pentru liceul la care a invatat. Felicitari candidatilor reusiti si celor care au pus umarul pe parcursul a patru ani in acest demers! Se pare ca o celebra vorba cum ca fiecare soldat are in ranita un baston de maresal pare sa se adevereasca.

*Termenul “coclauri” se refera la o anume minoritate care poate fi privita, dintr-o anumita perspectiva, si ca un loc mai pustiu/ neumblat.

Patul lui Procust

Un student al Institutului Teologic Adventist de la Cernica scrie urmatoarele:

“Problema este ca in ce priveste teologia nu mai avem profesori de la care sa invatam. Nivelul teologic este la nivelul discutiilor scolii de Sabat din comunitatea bunicii. O buna parte din acesti profesori sunt pastori fara studii si experienta (mastere sau doctorate) cu care uneori avem impresia ca pierdem vremea. Dezbaterea si exprimarea opiniei personale nu este incurajata . . .”

Are cineva ceva de zis?