Incepe sa . . . cresti! – 4

Treptat se profileaza raspunsul la intrebarea initiala: ucenicul nu se poate ridica mai sus de maestrul sau. Iar cand vine vorba de un eveniment public la nivel national, este de inteles ca nu vei folosi o “copie” ci vei apela la “model”. Un vechi proverb spune ca la umbra unor falnici copaci nici macar iarba nu creste. Un adevar valabil si printre teologii si pastorii adventisti romani. Mai trist este faptul ca noile generatii nu par sa fie decat copii fidele ale “modelelor”, si astfel viitorul nu ofera sanse de schimbare. Ramane ca Duhul lui Dumnezeu sa gaseasca modalitatea de redesteptare din acest sablon imitativ si sa gaseasca modalitati de crestere.

Generatiile noi se dovedesc incapabile sa se desprinda se tarele generatiilor trecute. Le calca pe urme, iau decizii identice sau similare, de multe ori nu se ridica nici macar la nivelul generatiilor pe care le copiaza. Termenul consacrat pentru astfel de exemple este epigoni. Ma intreb, fata in fata cu o noua Securitate, cu presiuni de colaborare, care va fi raspunsul epigonilor? Ne vom lovi iarasi de tendinta epigonilor de a-si indeparta colegii sau chiar prietenii mai capabili? Ce sfaturi ne vor oferi epigonii cand ne vom confrunta cu persecutia? Dar cu bunastarea? Telefoanele celulare, “laptoapele” Mac-uri, masinile cat mai noi si puternice, indica faptul ca epigonii au cedat deja tentatiei confortului. Cresterea se masoara din ce in ce mai mult cantitativ, in dauna calitatii. Crestere negativa. Acelasi gen de crestere observata in statistici: numeric si calitativ biserica adventista din Romania este in declin usor, dar constant. Dar ne mandrim cu idea ca suntem cea mai numeroasa biserica pe teritoriul European.

Inainte de a incheia nu pot sa nu amintesc si cel de-al doilea factor major care determina o alegere unica si repetata: cultul personalitatii. . . . Romanii inca nu s-au desprins de tabloul de pe perete. Indiferent cat de bun sau mai putin bun, capabil sau mai putin capabil, talentat sau nu, ei merg inainte cu acelasi nume pentru ca “nu se cade”. Si, pe undeva, este si mai comod. . . . cresterea implica deranj. Si cum nu doresc sa va tulbur confortul, va urez vizionare placuta, si . . . scuzati de deranj!