Masa Tacerii

Coltul adventist

Incepe sa . . . cresti! – 3


O privire sumara asupra pastorilor din Romania si a talentelor pe care le-au dezvoltat indica mai degraba o plafonare si uniformizare inacceptabila. Talente au existat, dar au fost sufocate sau au fost nevoite sa iasa din sistem sau sa se exileze. Invidia ierarhica, programul supraincarcat impus, sau propriul sentiment de multumire cu un nivel mediocru, sunt doar cativa din factorii care au dus la plafonare.

Exista insa o deficienta majora in modelul educational. Am auzit ani de-a randul cum viitorii pastori erau invatati sa . . . imite. Li se punea inainte un model si li se cerea literal sa . . . copieze. Adica sa vorbeasca cu aceeasi inflexiune a vocii ca “modelul”, sa gesticuleze ca “modelul”, sa predice ca “modelul”, sa se imbrace ca “modelul”, sa calce ca “modelul”, sa dea dovada de aceeasi “umilinta” ca modelul, si asa mai departe. Am asistat chiar la sesiuni in care studentul era luat si pus in fata colegilor sai sa gesticuleze dupa o anumita traiectorie, iar cum majoritatea nu se potrivea in “armura lui Saul” eram cu totii martorii unei modelari cu forta.

Sigur, modelul de urmat s-a schimbat de-a lungul anilor dar “modelul” formativ a ramas acelasi. Personalitatea proprie trebuia abandonata si trebuia sa dai dovada ca esti capabil de “supunere” pentru a fi considerat bun sau macar acceptabil. Am fost realmente socat sa vad, dupa ani, copii aproape fidele ale “modelelor” in fosti studenti. Promotii intregi au fost (de)formate si transformate intr-un proces de uniformizare. Exceptiile au devenit, astfel, notabile.

Nu mi-a venit sa cred cand am auzit recent, de la unul din prietenii care au vizitat Romania, ca printre adventistii din Bucuresti este o vorba: daca vrei sa asculti ceva mai deosebit, exista un singur pastor care atrage in bisericile din Bucuresti. Din pacate, pe pastorul respectiv l-am auzit personal acum cativa ani adresandu-se bisericii pe care o pastorea in cel mai violent si dur registru, etichetandu-i si tratandu-i pe membri ca pe niste handicapati. Probabil ca la ora aceasta, “exceptia” de la modelul uniform a devenit vedeta.

February 5, 2011 - Posted by | adventist, biserica, inchinare, istorie, misiune, Romania, Teologie, tineri

5 Comments »

  1. pai Ro a fost sub dictatura mult timp, probabil ca inconstient, fiecare eram mici dictatori😀 e greu sa scoti dictatura din minte. Am avut ocazia sa observ fenomenul indeosebi la romanii care au emigrat inatinte de ’89, care nu au trait interior revolutia (asa cum a fost ea, schioapa si manipulata, tot a fost mai mult decat nimic).

    in alta ordine de idei, nu ai cum sa produci campioni cu forta. cati ani am practicat sport, am intalnit destui indivizi mai talentati decat mine, insa nu atat de motivati. ei s-au pierdut, eu am mers inainte. cam asa e si aici, daca omu’ e multumit cu meseria si nivelul lui, nu-l poti face cu japca un Luther. So, talente sunt, determinare, mai putin; probabil asta tine si de natura mioritica a romanului🙂

    Comment by oli | February 6, 2011 | Reply

    • Tragic este ca a fost inlocuit “tabloul” cu Isus in Ghetsemani cu “tabloul” unor oameni cu slabiciuni. Nu as da vina doar pe “natura mioritica” a romanului. Lipsa unor idealuri adecvate si a cunoasterii corecte a propriilor talente si capacitati reprezinta o problema fundamentala. “Robotizarea” (sau brainwashing) este un proces calculat, controlat, constient.

      Comment by admin | February 6, 2011 | Reply

  2. Ultima trebusoara pe care am auzit-o legat de prezentari a fost sfarmarea unei cruci. Oricat substrat ar avea si indiferent de contextul scenic mi se pare un act extrem de ireverentios pentru Romania! Vorba altor comentatori, poate data viitoare incearca o bricheta si un Coran.

    Comment by klaher | February 7, 2011 | Reply

    • da, Cornel a rupt pe scena o cruce d’aia de se pune la capu’ mortului; ideea a fost de sfaramare a puterii mortii, nu a unui simbol crestin, insa – din cate se vede – poate fi interpretata si astfel. ar fi trebuit sa tina seama si de posibilitatea unei astfel de interpretari. personal, cred totusi ca a considera gestul respectiv ca o ofensa adusa vreunuei religii reprezinta o decontextualizare, chit ca ofensa e in mintea privitorului si nu tine seama de intentii.

      Comment by oli | February 7, 2011 | Reply

  3. unul DINTRE prietenii….

    Comment by gigel | February 7, 2011 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: