Mos Craciun, sau mic tratat de “basmologie”

Este regretabil ca după atâta timp de așa zisă cunoaștere “avansată” a Bibliei încă nu reușim să intelegem un Dumnezeu al intregii Scripturi, unitar si coerent. Sau cel putin unii dintre noi care se pretind adventisti. Este loc de crestere, inteleg. Dar ce nu inteleg este cand se va produce maturizarea aceasta care tine, totusi, de un nivel de baza al crestinismului. Sau poate ca in spatele “crestinismului” se ascunde altceva. E bine de stiut.

Comentariul unui editorialist de la Semnele Timpului a starnit o mini dezbatere pe vechea tema a caracterului lui Dumnezeu: a fost Dumnezeu prezent sau a avut ceva de-a face cu incendiul din Israel? Un oarecare predicator adventist a intervenit punandu-l la respect pe editorialistul ST (si pe cei care comentau) cu un comentariu ciudat. Facand referire la o singura propozitie din 1 Regi 19:12, scoasa din context (“Domnul nu era în focul acela”), pastorul concluzioneaza ca “dumnezeul predicat de Hristos” nu are de-a face cu incendiile.

Trecand peste faptul ca predicatorul accepta propozitia din 1 Regi ca pe “o metaforă frumoasă pentru consilierea pastorală a profetului descurajat”, acesta insista ca trebuie sa vedem in propozitia cu pricina “o declarație de misiune care trebuie aplicată retroactiv, astăzi și mâine.” Cum ai putea sa nu te amuzi copios la astfel de perle? Retroactiv, adica astazi si maine? Poate doar daca stam in cap si privim timpul cu viitorul in trecut. Chestia si mai interesanta este cum aceeasi relatie temporala este aplicata si la citirea Scripturii. Din cate stiu eu, Isus se gaseste in Noul Testament, nu in 1 Regi, carte a Bibliei din Vechiul Testament. Si de unde “declaratie de misiune” in versetul si contextul respectiv? Voi reveni.

Va las pe voi sa va distrati in continuare pentru ca lucrurile capata subit un aspect diferit care numai umor nu poate fi numit. “Dacă dumnezeul predicat de Hristos încă se mai ține de incendii, cutremure sau furtuni, atunci e bun de pus în Pantheon alături de colegul lui, Zeus!” afirma ex cathedra pastorul. Ideea ca Dumnezeu nu pedepseste, nu ucide, si nu face nimic ce s-ar incadra in registrul negativ nu e noua. Dar sa afirmi astfel de ineptii ca pastor adventist trecand cu vederea evenimente clare redate si atribuite lui Isus si Duhului Sfant in Noul Testament mi se pare inacceptabil. Ne aflam in fata unei inculturi biblice, a ignorarii unor pasaje doar pentru a obtine imaginea unui Dumnezeu care ne place. Adica l-am inghesuit pe Dumnezeu in patul nostru procustian-umanist, si am obtinut astfel un personaj “umanizat” care sa nu ne deranjeze. Cine o fi blestemat un smochin sa se usuce? Dumnezeul “violent” al Vechiului Testament? Si cine i-a ucis pe Anania si Safira? Tot Dumnezeul “criminal” al Vechiului Testament? Sau ingerii carui Dumnezeu toarna “urgiile” si “plagile” in cartea Apocalipsei? Nu am doar impresia, am certitudinea că “dumnezeul ăsta” impotent, un fel de Mos Craciun bonom creat in ciuda textului biblic, nu există decât în mintea “noastră” (adica a celor ce il sustin). Si intr-adevar, trebuie asezat alaturi de colegul sau, Zeus, cu care face o pereche perfecta. Ambii, creatii ale imaginatiei umane care respinge inspiratia Scripturii dar prefera sa creada in “stiinta basmologiei”.

Ar fi multe de discutat pe acest subiect, dar ma limitez sa inchei parafrazand cuvintele folosite de pastor la adresa lui Dumnezeu: Un conducator religios care-și inseala “supușii” are doar două opțiuni, ori să-și dea demisia pentru incompetență, ori să-și revizuiască propriile norme.

Adevăratul Dumnezeu, predicat de Isus, “nu era în mesajul pastorului acela”!