Masa Tacerii

Coltul adventist

Inpolitics despre Inreligie


“O decizie anunțată azi, cam discret pentru semnificația ei, bagă, deja, mulți români în ceață. Biserica Ortodoxă Română a hotărît să revina la vechea formulă, în care duminica este prima zi a săptămînii. Ce consecințe ar avea această decizie, însă, în condițiile în care e un fapt unanim acceptat că duminica e ultima zi a săptămînii, inclusiv conform tuturor calendarelor laice? Și de ce a decis Patriarhia română să facă această modificare abia acum?

Răspunsul cel mai simplu la ultima întrebare e că subiectul duminicii e extrem de sensibil, după cum vom arăta mai jos, iar biserica își poate prinde lesne urechile în el. Dacă duminica e prima zi a săptămînii, religios vorbind, înseamnă că nu mai e un păcat să muncești în ziua respectivă?”

Citeste restul articolului aici.

Advertisements

December 29, 2010 Posted by | Biblia, biserica, inchinare, istorie, politica, Romania, societate/cultura | Leave a comment

(A)normalitate


In urma remarcilor pe care le-am facut pe tema originii sarbatorii craciunului, am primit urmatorul mesaj din partea lui Florin Laiu:

“Nu văd cine ţine blogul acesta, nici cine semnează articolul, dar ca să nu mă repet, şi fiindcă am scris mai mult pe tema aceasta, v-aş invita la o pagină de pe saitul meu http://www.florinlaiu.com/raspundem/dezbateri/152-crciun-adventist-.html
Creştinii care cred în obligativitatea şi meritele sărbătorilor calendaristice au probleme cu Biblia. Cu atât mai rău cu cât le sărbătoresc într-un stil lumesc, predominant păgân. Dar cred că şi noi avem probleme teologice şi spirituale profunde, când respingem în mod superstiţios sărbătorile, în special pe cele religioase (evreieşti, creştine etc.). Cred că avem oarecare alergie culturală care crează tensiuni inutile, sau cel puţin izolare şi exclusivism faţă de ceilalţi, şi încordări duhovniceşti între noi. Nici un suflet nu se va pierde pentru că a ţinut Crăciunul. Nici nu se va câştiga cu asta. Dar este un mod de a fi normal, de a fi destul de grec cu grecii, ca să poţi sta la aceeaşi masă spirituală. Fără şorici şi spirtoase, bineînţeles.”

Am citit articolul lui Florin Laiu si pot spune ca ii inteleg supararea. Impunerea sarbatorilor este la fel de nociva ca si izolationismul sectar. Cu toate acestea, nu inteleg legatura cu ceea ce am scris eu. Sa ma explic.

Nu sunt impotriva sarbatoririi impreuna cu restul crestinatatii, in spiritul mesajului angelic “Pace pe pamant . . . si buna invoire . . .” Dar . . .

Resping incercarea lui Florin de a gasi argumente care sa justifice sarbatorirea nasterii Mantuitoruli la 25 Decembrie atata timp cat indicatiile Scripturii nu duc in nici un caz acolo. Florin cunoaste prea bine aceste “amanunte” ca sa i le repet eu aici. In plus, argumente de genul “se pare,” “este posibil,” “suspiciunile . . .” nu vor face niciodata o sarbatoare pagana una crestina. Demersul lui Florin mi se pare atat de subtire incat ma abtin sa mai comentez. Ma limitez sa concluzionez ca “dovezile existente” (care ne permit să credem că 25 decembrie poate să fi fost o inovaţie creştină) sunt . . . speculatii (suspiciuni). Maestre, jos palaria!

In plus, argumentul acesta creaza un precedent interesant: de ce nu am sarbatori duminica, impreuna cu ceilalti crestini, astfel eliminand izolationismul si exclusivismul sectar. Ambele (craciunul si duminica) sunt parte a traditiei crestine, nici interzise nici recomandate, si dupa parerea lui Florin nici nu te mantuiesc nici nu te indeparteaza de mantuire. Iti place, Maestre? Eu zic sa recitesti prin cartea Apocalipsei, poate gasesti cum vine chestia cu inchinarea la traditiile omenesti. Iar craciunul are de-a face cu inchinarea. Si cu misiunea crestinilor din timpul sfarsitului care se intorc la invataturile lui Isus si nu la traditiile crestinismului secular.

Imi place citatul din Ellen White pentru ca ne ofera motivatia corecta: dezvoltarea spiritului daruirii, atat la copii cat si la adulti, in nici un caz nu il leaga de nasterea Mantuitorului ca origine. Folosirea citatului pentru a demonstra incurajarea traditiilor legate de craciun ca natere a Mantuitorului este inadecvata si impotriva (con)textului.

M-as bucura daca am sarbatori nasterea Mantuitorului nu doar cu ocazia unei traditii fara baza biblica reala (in ce priveste data) ci macar saptamanal, incurajand spiritul daruirii permanente. La fel cum m-as bucura daca in biserica adventista am celebra mai des decat de patru ori pe an moartea si invierea Domnului. In felul acesta am imprumuta din spiritul bisericii primare care l-a cunoscut direct pe Isus. Asta ar fi cu adevarat “normalitate.”

Si, Florine, inca nu ne-ai spus unde este linia de demarcatie intre ce este permis si ce depaseste bariera spre sincretism. Inteleg ca termenul de contextualizare va este strain (si l-am auzit la studentii de la Cernica folosit in cu totul alt sens decat cel corect – cine i-o fi invatat?), dar asta nu justifica tendinta spre un ecumenism nesanatos care cere sa trecem sub tacere realitatea istorica si biblica. Astept de la tine, Florine, mai mult decat o ofranda pe altarul traditiei . . .

December 29, 2010 Posted by | adventist, Biblia, biserica, inchinare, istorie, misiune, Romania, societate/cultura | 10 Comments