Mos Gerila nu s(n)e lasa

N-am apucat bine sa meditez la implicatiile precedentelor afirmatii ale pastorasului basmolog ca citesc cu uimire un alt raspuns cu perle. Fata de afirmatia sa, “Adevăratul Dumnezeu, predicat de Isus, ‘nu era în focul acela!'”, cineva i-a cerut sa-si sustina pozitia cu un text biblic. Reactia pastorasului basmolog este nepretuita pentru intelegerea unei astfel de mentalitati si baza pe care este construita.

In primul rand, argumentul sau ataca metoda “proof-text” pe care o pune indirect in carca lui Arhimede (Doamne, tine-ma) si despre care afirma ca “este pe un drum înfundat, și doar o spoială exegetico-gramaticală încă mai ține conectat la aparatele hermeneutice acest pacient muribund.” Desi are partial dreptate pastorasul in ce priveste respectiva metoda, cum se face ca a uitat ca tocmai a folosit-o in raspunsul precedent? Adica poti afirma ca Dumnezeu nu are legatura cu incendiul din Israel pentru ca ai gasit un text in care se afirma ca Dumnezeu nu era in foc(ul care a trecut prin fata pesterii lui Ilie). Adica ai dat un singur text, despre care ai mai si afirmat ca trebuie sa fie transformat in “misiune”. Stau si ma intreb daca pastorasul stie despre ce vorbeste si ce reprezinta metoda “proof-text” pe care o ataca cu atata inversunare dar pe care o foloseste atat de natural. Ma tem ca nu.

Si totusi, citeaza Luca 9:51-56. Pentru inceput, zice el. Probabil ca dovada ca Isus respinge invocarea focului divin asupra Samaritenilor, deci Dumnezeu nu este in foc si nu are de-a face cu astfel de manifestari. Ignoranta nu tine loc de argument cand vine vorba de Scriptura. Oare de ce a raspuns Dumnezeu la invocatia lui Ilie (la care fac aluzie unele versiuni biblice ale pasajului din Luca) prin foc (un alt foc decat cel de la gura pesterii)? Sodoma si Gomora ar putea intra in discutie? Focul ce a mistuit jertfe de-a lungul istoriei omenirii au vreo relevanta? Stalpul de foc ce conducea pe Israel? Focul final din Apocalipsa mai merita luat in discutie?

Insa implicatiile mesajului basmologic sunt mult mai profunde decat identificarea lui Dumnezeu cu focul. Ele tin de o “viziune” pe care pastorasul nu se simte in largul lui sa o expuna in contextul discutiei, si pe care o numeste “revelatia Hristos”. Suna foarte frumos dar putinele detalii schitate spun suficient despre nivelul exegetic si gramatical al peopinentului basmolog.

Pastorasul afirma ca antropomorfismele din Biblie nu sunt criterii de interpretare sau de intelegere a divinitatii. Really? Atunci de ce au fost folosite, maestre? Afirmi “revelatia Hristos”, dar intruparea sa nu tocmai intelegerea corecta a divinitatii a vizat? Sigur ca exista un sambure de adevar legat de faptul ca nu trebuie sa il limitam pe Dumnezeul infinit la intelegerea noastra finita, dar antropomorfismele nu sunt la voia intamplarii, ele sunt utilizate pentru a sublinia o anumita caracteristica a lui Dumnezeu ce se potriveste cu antropomorfismul. Si, pentru ca tot sarabatoreste crestinismul Craciunul, intruparea lui Isus nu este tot o forma de antropomorfism? Sau si asta e o “vulgarizare”?

Problema fundamentala, insa, a basmologului ne este revelata in declaratia ca “Isus a deschis o nouă ușa prin care avem acces la Dumnezeu, la adevăratul Dumnezeu, într-un mod cu totul de neimaginat pentru perioada VT.” Implicatiile sunt mai mult decat evidente. In Vechiul Testament nu avem de-a face cu “adevaratul” Dumnezeu, iar accesul la acesta era de neimaginat. Marcion s-ar fi simtit onorat sa il aiba ca discipol pe Prea-Mediatizatul pastoras “adventist” care pretinde că “nu mă complac în vechile ambiguități doctrinare.” Carevasazica, ambiguitati doctrinare, dar ale cui ambiguitati? Nu imi amintesc ca biserica adventista sa fi afirmat vreodata doi Dumnezei, diferiti, apartinand celor doua Testamente, sau unul “adevarat” doar in Noul Testament. Ideea se regaseste mai degraba printre evanghelici, nu in teologia adventista. Daca este vorba de propriile ambiguitati ale pastorasului, atunci tind sa fiu de acord. Ma intreb, insa, daca scrierile lui Wright au fost “iluminarea” sau momentul “revelatiei Hristos”? Ma tem ca basmologia pe care o auzim nu este decat un Wright-ism imbracat in poleiala, dat cu putin Ellen White, o aparenta de George Knight, si impanzit de afirmatii de abandonare a vechii teologii doar de fatada prin episoadele “Imperiului”.

Ultima declaratie este, insa, cireasa de pe tort: “Nu fac nici nu secret din faptul că decât să cred într-un dumnezeu tribal, etnocentric și genocidal, agnosticismul e o soluție mai onorabilă.” Unde o fi intalnit amicul nostru acest Dumnezeu tribal, etnocentric si genocidal? Referinta este de acum clara: Vechiul Testament. In replica, pastorasul nostru basmolog, pretins “adventist”, ne ofera agnosticismul cel “onorabil”. Onoarea cui, amice? Isus nu a vorbit niciodata despre vreun agnosticism si nici nu l-a recomandat. Probabil este o alta “iluminare” si “revelatie” dar in nici un caz de la Hristos. Regret, dar nu am auzit aberatie mai mare. Daca pastorasul nu poate face distinctia intre Dumnezeu si caracterul sau, si modul in care Israel l-a denaturat, revin la sugestia initiala: lasa-ne, sau te lasam.

Incheierea este apoteotică: “nu cred că trebuie să rămânem la stadiul flanelografului atunci când vorbim de caracterul lui Dumnezeu.” Dar nici sa ne intoarcem la idolii de la masuta cu nisip care puteau fi imbracati in fel si chip dar care tot impotenti, reci, si fara fata ramaneau. Acesta este Dumnezeul agnosticilor pe care basmologia ni-l ofera ca alternativa. Teologia adventista afirma, pe baza Scripturii, un singur Dumnezeu, acelasi, ieri, azi si intotdeauna. Pretentia de “adventist” care nu-l recunoaste pe Dumnezeu in Vechiul Testament este un fals. Hristos a venit sa ne prezinte acelasi Dumnezeu revelat in Vechiul Testament, degrevandu-l doar de distorsiunile iudaismului. Un Dumnezeu crud si razbunator, asa cum l-au distorsionat evreii, nu este cu nimic mai bun decat un Dumnezeu impotent pe care unii crestini il impiedica sa isi manifeste dreptatea si judecata. Pretentia pastorasului ca ne ofera un Dumnezeu echilibrat este, astfel, falsa.