Luati mainile de pe punerea mainilor!

Pentru un cercetator atent al Scripturii, hirotonirea in general este un subiect minor. Practicata in biserica Adventista, prin mostenire protestanta insa incarcata cu tot bagajul medieval, hirotonirea nu a fost o problema. Pana mai deunazi. Cand bisericile din diferite parti ale lumii au solicitat ca hirotonirea sa fie acordata si recunoscuta si femeilor. S-au scris carti pro si contra. S-a votat pro si contra. Prietenii s-au spulberat. Politica bisericeasca s-a incrancenat. Se aduc argumente teologice, sociologice, psihologice, culturale, si ce se mai gaseste util in sustinerea uneia dintre pareri. Pentru ca totul ramane la nivel de parere. Ne este greu sa acceptam ca, indiferent de pozitia adoptata, Scriptura nu se refera direct sau explicit cu privire la acest aspect. Diferitele zone geografice s-au pronuntat, doar pentru a constata diferentele hermeneutice in citirea Scripturii. Pentru prima data, biserica Adventista a produs un document in care clarifica teologia hirotonirii din punct de vedere biblic. Dar cand se ajunge la hirotonirea femeii, unii arunca documentul la gunoi invocand . . . barbatul si rolul sau autoritatea lui. Daca documentul asupra caruia a votat o larga majoritate a reprezentantilor este aplicat, hirotonirea femeilor nu ar trebui sa fie o problema. In intelepciunea sa, Dumnezeu nu a trasat o directiva. Creativitatea pe care a asezat-o in om la creatiune ii este suficienta pentru a gasi solutiile cu privire la hirotonire in noile contexte (pre-, post-, post-post-) moderne. Insa creativitatea deranjeaza traditia.

In toata aceasta discutie tensionata am simtit lipsa elementului fundamental: pentru ce hirotonire? Care este scopul final? In coltul de lume unde ma aflu intreaga dezbatere pe tema hirotonirii femeii este irelevanta. Pentru ca daca este nevoie ca femeile pastor sa fie hirotonite nu exista nici un impediment. Da, ati citit bine. In China, spre exemplu, multe biserici au ca pastor o femeie, iar urmatorul pastor va fi . . . fata actualului pastor. Situatia misiunii in teritoriile chineze impune o astfel de abordare. Si aici este elementul cheie: misiunea. Ea determina daca este nevoie ca femeile (sau barbatii) sa fie hirotoniti sau nu. Dar despre misiune nu se vorbeste aproape deloc.

Situatia aceasta imi aminteste de istoria din Faptele Apostolilor capitolul 15, unde o alta nevoie din teritoriul misionar a solicitat o rezolutie creativa care a rasturnat traditia. Iar Duhul lui Dumnezeu a lucrat de o asa maniera incat a prevalat creativitatea. (va urma)