Masa Tacerii

Coltul adventist

E randul poetilor


Cand locuiesti intr-un indepartat colt de lume, timpul se scurge diferit. Ai impresia ca oamenii si locurile raman aceiasi si aceleasi, ca poti continua discutia pe care ai intrerupt-o cu un an sau mai mult in urma. L-am intalnit pe Benone Burtescu ultima data in 2005, in Loma Linda. Venise de la Glendale special sa ne intalnim, sa ne vada. Era acelasi, desi fizic se cunostea trecerea vremii. Exuda insa aceeasi pasiune cand vorbea despre un subiect care il motiva. I-am urmarit apoi apelurile pasionante legate de Noua Carte de Imnuri. I-am simtit nostalgia fata de textele vechi, pe care le pretuia, si durerea sufleteasca fata de brutala interventie in textele care se nascusera intr-un context pe care doar el si alti cativa il cunoscusera. Il ingrijora soarta bisericii adventiste, asa cum o vedea el. Vroia sa nu se piarda nimic, si de aceea era sceptic cu privire la ce era nou. Stiam ca toate acestea veneau din “inima” si de aceea tocmai inima a cedat. Insa Benone ne-a lasat un manunchi de spuse, intr-o maiestrie fara pereche. Am admirat la el deschiderea fata de lumea neadventista, textele¬†publicate in reviste californiene de limba romana, volumele de poezii fara pretentii de sacralitate. Acelasi cuvant stia sa-l faca inteles si pentru un lingvist si pentru un neofit. Si pentru omul religios, si pentru omul secularizat.

Cu cateva ore in urma am primit vestea ca Petre Anghel se odihneste si el. Observasem lipsa postarilor lui pe Facebook cam cu doua luni in urma. Stiam ca luptase cu cancerul si ma gandeam ca trece din nou prin durerile tratamentului chemo. Ultima data cand ne-am intalnit, vocea ii era in “tratament” si a trebuit sa ne retragem din multime pentru a-i auzi soapta. Mi-am amintit de pasiunea lui (ati intalnit oltean fara pasiune?) pentru a face din scoala Adventista de la Cernica o Universitate acceptata in lumea academica romaneasca. De intalnirile de la “coada calului” in cadrul “Societatii de maine”. De dezbaterile de la sala ARLUS. Petre era dintr-o bucata, ti-o spunea pe sleau. Poate de asta a si fost demis de la Cernica, in aplauzele sustinute ale studentilor. Ultimul proiect fusese incercarea de a candida la presedintia Romaniei. Nu oricine isi permite sa atace politica direct la acest nivel. Artistul nu vede obstacole, el viseaza cu ochii deschisi. Visul ni l-a lasat noua spre implinire. Pe curand, Petre!

April 4, 2015 - Posted by | adventist

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: