Masa Tacerii

Coltul adventist

Memorii – 18


Chiar inainte de intreruperea anului scolar se primise de la Departament aprobarea pentru inca o clasa de studenti. Trei colegi urmau sa ni se alature la inceput de an. Bucuria a fost ca, imediat dupa evenimentele din Decembrie 1989, Uniunea a luat decizia ca 5 studenti (nu doar 3) sa formeze noua clasa, urmand ca nu dupa mult timp sa ni se alature inca 13 colegi.

A avut loc nu doar o infuzie de studenti, sau una de bucurie, ci si o infuzie de viziune. Planuri noi, posibilitati neexplorate inca, asteptari de la sesiunea electiva la nivel de Uniune ce urma sa aiba loc in vara, toate acestea au dat un impuls deosebit studiilor noastre. Aproape fiecare sfarsit de saptamana era petrecut intr-o alta zona a tarii, la o evanghelizare, un botez, o inaugurare. Viata capatase vigoare, si parca ne doream ca revenirea lui Isus sa nu aiba inca loc pentru a putea gusta din bucuria si satisfactia activitatii in libertate. Putin pricepeam atunci cat de scurta va fi aceasta efuziune si ce provocari va aduce libertatea.

Odata cu trecerea in 1990 am reluat cererea pentru pasaport, care mi-a fost eliberat printre primele din noua serie. Cativa prieteni din Germania au sosit imediat cu ajutoare. Si cu o noua invitatie oficiala pentru ambasada. Apoi au sosit ajutoare din Austria, cu camioanele ADRA. Si altele, si altele. Cei ce veneau ramaneau uimiti de vechimea masinilor de dactilografiat pe care le foloseam, si ne propuneau sa le dam lor in schimbul unora electrice sau chiar a computerelor din generatia de inceput. Vizitatorii erau uimiti de ce vedeau la noi, iar reciproca era valabila in ce ne priveste. Eram surprins de uimirea lor ca bisericile noastre sunt pline si ma intrebam de ce ale lor nu sunt. Aveam sa aflu mai tarziu.

Am folosit vacanta de primavara pentru a vizita Germania Federala, in mod deosebit Seminarul Teologic de la Darmstadt. Cu pasaportul in mana am facut coada la Ambasada Germaniei si Austriei, nepregatite pentru afluenta de cereri de viza. Imediat ce am obtinut vizele am plecat cu masina spre granita. Era ciudat sentimentul trait atunci cand te depaseau mai toate masinile pe autostrazile occidentale. La Darmstadt mi-am revazut prietenii si am participat la cursuri. Studentii si profesorii au strans carti pentru umila biblioteca a Seminarului Adventist de la Bucuresti. Micuta Dacie s-a umplut cu carti pana la geamuri. Unii au donat carti noi sau aproape noi, unele din ele chiar de referinta. Imi amintesc de bucuria lui Aurel Ionica atunci cand a vazut enciclopedia Even-Shoshan, pentru care a zis ca ma pupa (nu-mi amintesc daca a si facut-o🙂 ).

March 26, 2012 - Posted by | adventist, biserica, diaspora, Educatie, Europa, istorie, misiune, Romania, societate/cultura, Teologie, tineri

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: