Masa Tacerii

Coltul adventist

Memorii – 14


Al doilea an de studii s-a incheiat fara nici o festivitate de absolventa. Era trist, dar aceasta era realitatea. Se faceau demersuri pentru o noua promotie, insa Departamentul se “lasa” greu. Oricum, conditiile din str. Plantelor 12 nu permiteau desfasurarea claselor intrucat nu existau trei sali de clasa. Asa ca Uniunea a cumparat imobilul din str. Arges 9 iar noi studentii ne-am petrecut vara racaind peretii, facand curatenie, zugravind, vopsind, cu alte cuvinte pregatind cladirea pentru noul an scolar. Al treilea an de studii, si al treilea imobil in care ne desfasuram cursurile. Cladirea era destul de spatioasa, exista si o cancelarie, sala de mese la subsol, si un pod prin care descopeream tot felul de antichitati.

Toamna anului 1989 a fost lunga si frumoasa. Dar tensionata. Perestroika isi facuse simtite efectele, iar stirile despre ce se intampla in tarile fostului lagar comunist razbateau pe calea undelor sau in discutii particulare. Ma intrebam unde as putea gasi o sursa credibila, in afara Europei Libere pe care o ascultam din cand in cand, de unde sa obtin informatii de prima mana. Am mers impreuna cu Roland, colegul meu de clasa, si ne-am abonat la Biblioteca Americana in a carei curte, vis-a-vis, era o sala cu proiector unde se prezentau zilnic stirile primite de catre ambasada. Acolo am vizionat ce se intampla in fosta Germanie Democrata, trenurile care plecau supra incarcate de oameni ce isi doreau libertatea cu orice pret, barierele rupte de cei care cu disperare nu mai aveau rabdare pana la transportul urmator, care nu se stia daca va mai exista. Polonia, RDG, Ungaria, Cehoslovacia, era ca un serial care te tinea conectat si asteptai cu nerabdare episodul urmator: care este urmatoarea tara?

La inceput ne uitam cu grija in jur sa vedem daca ne urmareste cineva. Ulterior, sub impresia celor vazute saptamanal, nu mai aveam teama de supraveghere. Stiam ca ceva se va intampla, era un sentiment de deja vu si de asteptare a scanteii care sa produca explozia finala si in Romania. Nu banuiam ca Romania va fi epilogul sangeros al valului de schimbari in Europa de est.

Cand evenimentele de la Timisoara au devenit publice, cursurile la Seminar au fost suspendate pe termen nelimitat. Urma oricum vacanta de iarna, asa ca nu era pentru moment nici o problema. Nimeni nu stia cat va dura. Dar eram convinsi ca sosise momentul unei schimbari si in Romania.

January 4, 2012 - Posted by | adventist, Educatie, Europa, istorie, Romania, Securitate, societate/cultura, tineri

1 Comment »

  1. Aşa, aşa, go ahead !

    Comment by Florin Laiu | May 2, 2013 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: