Masa Tacerii

Coltul adventist

Colinde cu . . . cantec


Astazi e ziua colindelor. Pentru mine. Am evitat cat am putut expunerea la avalansa colindatului comercial pentru a nu fi intoxicat de colindele industriale. Pentru ca orice “cantautor” sau aspirant se foloseste de sarbatori pentru a mai “lansa” un album. Iar noi suntem obligati sa ii ascultam pe toti si toate, ba in metrou, ba in autobuz, ba in tren, in mall, in aeroport, ba chiar si la toaletele publice. Ni se prezinta tot felul de versiuni ale colindelor, unele mai diafane, altele mai alergate, mai grohaite sau icnite, in functie de starea de spirit sau de pozitia interpretului la momentul respectiv. Anumite “colinde” ocolesc aproape perfect melodia initiala devenind mai degraba ocolinde.

A fost o vreme cand colindele insemnau altceva. Prin Decembrie 1988, o parte din prietenii mei luau cursuri de canto la Scoala populara de arta din Ploiesti, scoala gazduita in Palatul Culturii, in plin centrul orasului. Ne-am intalnit intr-o seara cu profesoara de canto, doamna Szabados, si i-am propus sa organizam un recital, un concert al clasei. Concert de colinde. Dansa era organista la biserica Lutherana din Ploiesti, din cate imi amintesc, asa ca surpriza nu a fost mare. Era, insa, un risc. Colindele nu-l preamareau pe mai-marele zilei, ci pe Domnul domnilor. Securitatea era atenta, mai ales la sfarsit de an, sa nu cumva sa apara miscari de protest. Iar colindele erau o sfidare la adresa potentatului de Scornicesti.

Profesoara a acceptat, cu cateva conditii. Ne-am intalnit pentru o repetitie insa nu eram destui, asa ca am dat veste printre prieteni. Si s-au adunat, cei de la Campina, de la Valcanesti, de la Goruna, de la Batrani, din Bucuresti, Valeni, Urleta, Magureni, Fierbinti. Ne intrebam cati vor veni intrucat era o zi mohorata, iar dupa pranz s-a lasat deja ceata. In naivitatea noastra am pus chiar un afis pe usa de la intrarea in cladirea Palatului culturii de la strada principala. Nici nu e de mirare ca in scurt timp afisul a . . . disparut. Abia atunci am inceput sa ne dam seama de implicatiile evenimentului. Cineva chiar ne-a sfatuit sa renuntam in ultimul moment. Dar cand am vazut sala arhiplina gandul abandonului a fost uitat pe loc.

Programul a inceput. “O, ce veste minunata!” a fost colindul de debut. Pe fetele celor din sala se vedeau lacrimi, la fel ca si pe obrajii profesoarei de canto. Cantam gatuiti de emotie. Atmosfera era electrizanta, inaltatoare. Sa poti canta despre nasterea Mantuitorului, in Palatul Culturii, in timpul comunismului, sub ochii Securistilor care evident gaseau ca e prea tarziu sa mai poata interveni. Doua ore, atat a durat “recitalul” clasei de canto. Imn dupa imn, colind dupa colind.

La final, multimea a mai stat in holul Palatului. Unul din cei prezenti, de obicei tacut, mi-a spus cu ochii umeziti de lacrimi: “Ciupeste-ma, nu pot sa cred ce vad si aud.”

N-am mai stat mult dupa incheiere si am plecat spre Bucuresti. Se lasase intunericul, iar ceata deasa facea sa nu poti merge cu mai mult de 20-30km/ora. Cred ca am facut mai mult de doua ore pana in Bucuresti, dar am putut observa din cand in cand, in urma, o masina a Militiei care ma urma la distanta. Zapada topita in cursul zilei se transformase in gheata si masina patina frecvent. La intrarea in Bucuresti, dupa ce am trecut de Aeroportul Baneasa am sesizat o alta masina a Militiei oprita perpendicular pe sosea in intersectia de langa podul Baneasa. Un militian a coborat si a dat sa ridice mana pentru a ma opri. In momentul acela am apasat pedala de frana si masina a scapat de sub control. Am incercat sa o redresez, insa fara succes. Cel de la volanul masinii de Militie si-a dat seama de situatie si a pornit motorul mutand masina din intersectie doar cu cateva secunde inainte de inevitabila coliziune. Intrucat coborasem panta am apasat acceleratia si mi-am continuat drumul. Ma uitam mereu in oglinda retrovizoare, insa nu am mai vazut nici o masina de Militie. Am ajuns in cele din urma acasa. Inconjurand masina, am realizat ca aveam numar de . . . Botosani🙂

December 23, 2011 - Posted by | adventist, biserica, imnuri, inchinare, istorie, misiune, Muzica, Romania, Securitate, societate/cultura, tineri

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: