Masa Tacerii

Coltul adventist

Memorii – 5


Inceputul celui de-al doilea an de studii se anunta promitator. In ciuda spatiului de clasa restrans aveam o sala de mese confortabila (unde frecvent serveau masa si angajatii Uniunii), pregatisem suficiente conserve pentru iarna, mutasem biblioteca (atata cata era) in sala de consiliu, cu alte cuvinte eram gata sa ne concentram atentia asupra studiului Cuvantului. Colegii nerezidenti in Bucuresti erau cazati pe bulevardul Republicii in acelasi imobil cu . . . presedintele Uniunii. La etaj, de unde plecasera nu cu mult timp inainte in pribegie pastorii Daniel Supler si Stefan Bratosin, s-a organizat caminul studentesc. Baietii erau supravegheati in direct. Orice miscare era cunoscuta, iesirea din cladire se facea prin fata usii apartamentului prezidential.

Situarea aceasta strategica avea sa duca la un moment rusinos: judecarea in consiliul profesoral a patru din cei sase studenti ai Seminarului Teologic pentru delictul de a fi mers la  . . . nunta unui proaspat absolvent si fost coleg, Daniel Nae, la Medias. Desi aveau aprobarea directorului Seminarului (cu care de fapt au calatorit impreuna cu trenul), si s-au si intors in aceeasi seara renuntand la masa de partasie, presedintele Uniunii a convocat consiliul profesoral (pana si Misu Popa a venit urgent de acasa, cum era el sa piarda o asemenea ocazie?).

Luni dimineata am fost expulzati de la cursuri, fiind lasati sa  asteptam pana cand delibereaza consiliul profesoral in legatura cu soarta noastra. Spre dupa amiaza, cand s-a intrunit consiliul, cei patru studenti “rebeli”, Valentin Bota, Viorel Negoi, Corneliu Rusu, si cu mine, am fost supusi tirului acuzatiilor fara sa fim macar intrebati ceva. Judecata “de cercetare” se tinuse deja, noi eram chemati doar pentru a fi umiliti in fata profesorilor si a celor care urmau sa preia valul stirilor “radio sant”. Era un exercitiu de reafirmare a autoritatii, ca sa nu uitam cine are in mana painea si cutitul.

Am fost introdusi in sala de consiliu, insirati la zid. Asteptam, fara sa fi rostit vreun cuvant, sa ni se adreseze vreo intrebare. Salva initiala a fost deschisa de constatarea lui Misu Popa: “Ia uite-i ma, nici macar nu isi cer scuze pentru ceea ce au facut.” Consternati, ne uitam unul la altul si ne intrebam ce crima savarsiseram, si pentru care ar fi trebuit sa imploram iertare. Cand am explicat ca avusesem aprobarea directorului Seminarului (care fusese trimis afara din “sala de judecata” in timpul acestei mascarade) am fost sfichiuiti de Presedinte care s-a rastit la noi ca aprobarea trebuia sa o dea el, nu altcineva. Ca noi suntem aici sa invatam, nu sa ne plimbam. Ca biserica cheltuie niste bani cu noi (de parca mersesem la nunta colegului nostru pe banii bisericii).

Am fost surprins sa constat ca profesori tineri precum Aurel Ionica sau Adrian Bocaneanu au luat si ei cuvantul si ne-au tinut o morala de zile mari, desi stiam toti, si noi si ei, cata ipocrizie se afla in tot circul ce era in plina desfasurare. Nu era prima data cand se juca jocul umilirii celuilalt, doar ca de data aceasta nu erau ei cei vizati. Din nefericire pentru noi, nu intelesesem ca “zmerenia si umilinta” erau cerinte obligatorii pentru viitorii pastori, mult mai importante decat pregatirea academica sau profesionala. Uitasem prea repede ca unii din colegii ce tocmai absolvisera in acel an in vara fusesera pedepsiti sa nu aiba nici o parte in programul festiv de final de promotie pentru ca se dovedisera “neascultatori”: au admis, inainte de incheierea anului, ca au prietene sau logodnice, cu care intentioneaza sa se casatoreasca in timpul verii. Ceea ce reprezenta o “sfidare” a autoritatii care decretase ca acesta este un pacat de neiertat. O “mandrie” ce trebuia pusa la punct, in vazul tuturor, mai ales a membrilor familiei care cheltuisera bani seriosi pentru pregatirea viitorului pastor si doreau cu sinceritate sa se bucure in astfel de ocazii.

Pentru “inculpati”, procesul a mai insemnat si o revelatie trista: nu te poti increde nici macar in fratii tai de credinta, mai tineri sau mai educati, ajunsi in pozitii de “raspundere”, de la care asteptai sustinere in astfel de momente penibile. Descopeream ca increderea o data inselata cu greu o mai poti acorda celor care se muleaza dupa dictatul sefului pentru a-i castiga acestuia atentia si bunavointa. Prea putin stiam noi ca puseurile de orgoliu se desfasurau cu aprobarea papusarilor Securitatii care isi doreau o “disciplina” exemplara si un control perfect, chiar daca asta insemna calcarea in picioare a oricaror principii etice sau morale. Sau chiar si de bun simt.

November 17, 2011 - Posted by | adventist, Biblia, biserica, Educatie, istorie, Romania, Teologie, tineri

10 Comments »

  1. Penibila (re)amintirea motivului financiar. Am pus prefixul “re” pentru ca tema s-a mai regasit ulterior in evenimente legate de studentii de la ITA. Stiu ca intr-o vreme se spunea ca uniunea da 1/3 din costurile de scolarizare, conferinta inca 1/3 si studentul 1/3 ceea ce obliga studentul (cumva) la o eventuala restituire a investitiilor institutionale in persoana care voia cumva sa deraieze de la traiectul profesional predeterminat. Asta insa era pe vremea cand toti absolventii (evident cei de la specializarea teologie pastorala) aveau asigurarea ca – daca la final au “dosar” curat – vor intra in pastoratie. Pana la urma bancul cu “ultima zecime” are o farama de adevar.
    In vremurile actuale delictul de care erati acuzati e absolut indecent. Chiar daca toata treaba era o mascarada indusa de gasirea unui pretext. Si pozitia tinerilor profesori e inexplicabila. Mai ales a primului din enumerare (din moment ce intr-o postare anterioara s-a amintit de conflictul dintre acesta si DP). Dar deh… eu pup poala Popei, Popa pupa poala mea!
    Smerenia si umilinta in detrimentul creativitatii si a gandirii critice mie mi se pare o aberatie. Insa aceste proceduri sunt mai vechi. Am mai discutat pe un alt spatiu virtual despre “certificatul de absolvire” obtinut dupa mutarea (repetata, ilogica si fara motiv) a unei gramezi de pietre dintr-un loc in altul de catre un student de la Stupini.
    Faza cu interzicerea logodnei/ mariajului imediat dupa absolvire n-o stiam. Poate cei “in charge” aveau fete de maritat si impricinatii au ales gresit… Adica inca nu se introdusese practica celibatului in BAZS, nu? Sau vorbim tot de pretexte?

    Comment by klaher | November 17, 2011 | Reply

    • E drept ca si presedintele avea o fata de maritat. Dar . . .

      Comment by admin | November 17, 2011 | Reply

  2. Unul dintre cei care au incalcat “consemnul” cu mariajul era chiar Daniel Nae dupa nunta caruia tocmai ati dat de belea?

    Comment by klaher | November 17, 2011 | Reply

    • Unul din cei ce au fost “interzisi” la festivitatea de absolvire a fost Grig Leordean, a carui viitoare sotie era fata fr. Faluvegy, profesor la Seminar. Daca nici el nu a scapat, iti dai seama ca ceilalti nu aveau nici o sansa. Umilirea era prima si ultima lectie😉

      Comment by admin | November 17, 2011 | Reply

  3. Nu exista nici un argument logic pentru interdictia logodnelor/ casatoriilor. Mi se pare rupt dintr-o carte utopica.
    Doar daca Dumitru Popa nu cumva voia sa arate ca exemplul lui (daca tot s-a amintit de Faluvegy). Asta pentru ca la firul ierbii se stie ca Dumitru Popa i-a “furat” mireasa lui Faluvegy chiar cu 2-3 zile inainte de nunta (dupa ce se tocmisera si “lautarii”).

    Comment by klaher | November 17, 2011 | Reply

    • Eu auzisem varianta ca evenimentele s-au petrecut chiar dupa masa de nunta, oricum dupa ceremonia de la biserica. Frecventa acestor posturi de radio particulare variaza, asa ca nu te poti baza pe ele😉

      Comment by admin | November 17, 2011 | Reply

  4. Wow! Pai si nu a fost necesar un divort? Ca totusi stiam ca nuntile in biserica nu se oficiaza fara certificat de casatorie!
    Eu cunosc un caz al unui pastor din Romania care a divortat tot dupa ceremoniea religioasa (inclusiv masa) fara ca actul in sine sa se fi consumat (dovedit medical). Insa pe acela l-au dat afara din pastoratie.

    Comment by klaher | November 17, 2011 | Reply

    • Nu cunosc detalii, dar poate ca cei in cauza ne-ar lamuri daca ar dori. Chiar aici.

      Comment by admin | November 17, 2011 | Reply

  5. Inca o dovada ca nu exista padure fara uscaturi! Si daca nu esti puternic ancorat in credinta si in Dumnezeu,o atare intamplare te poate da total peste cap….Oricum,chiar dupa atata timp,chiar si fara securitate in spate,tot mai sunt situatii “delicate ” in biserica….E trist si cred ca tot ce putem face noi,ca simpli membri e sa ne rugam….

    Comment by dana | November 18, 2011 | Reply

  6. Admine, du-ţi romanul la capăt !

    Comment by Florin Laiu | May 2, 2013 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: