Masa Tacerii

Coltul adventist

Memorii – 1


Cum am pomenit deja, s-au implinit anul acesta 20 de ani de cand a absolvit cea mai mica promotie a Institutului Teologic Adventist (pe vremea aceea Seminarul Teologic Adventist). Doar doi absolventi. O istorie zbuciumata a acestei clase, o calauzire divina privind acum in urma. Am decis ca e timpul sa scriu cateva din amintirile legate de perioada pregatirii mele teologice in Seminarul Teologic Adventist.

Totul a inceput cu un examen de admitere la care aproximativ 30 de candidati concurau pentru cele trei locuri aprobate de Departamentul cultelor, recte guvernul comunist. Tineri din toate cele patru conferinte (la vremea aceea se pastra inca structura de dupa arondari) au razbatut prin noroiul si santierul ce inconjura cladirea din strada Labirint 116. In sala de sedinte de sub sala de cult, acolo unde se afla si firava biblioteca a Seminarului, eram toti asezati in jurul mesei lungi, asteptand. Tensiunea crestea. Putini se incumetau sa vorbeasca, eventual cei ce se cunosteau, si acestia in soapta. Unii se rugau, altii reciteau pasaje biblice, majoritatea asteptau in tacere. Mi-i amintesc prezenti, alaturi de viitorii colegi, pe Gabi Brezoi sau pe Vali Petrescu. Desi fusesem convocati pentru ora 8:00, trecuse mai bine de o ora si nu se intampla nimic. Ulterior aveam sa aflam ca Departamentul nu daduse “verde” pentru examinare.

Emotiile inerente momentului si-au facut simtita prezenta cand a inceput examinarea orala. Nu-mi aduc aminte toate subiectele trase de ceilalti din grupa din care faceam parte (intram cate trei, daca imi aduc bine aminte) dar retin un dialog pe care l-am avut cu unul din membrii comisiei: Mihail Popa. In stilu-i caracteristic, preocupat de chichite, m-a intrebat daca pot identifica structura bisericii adventiste intr-una din introducerile epistolelor lui Pavel. I-am raspuns scurt ca nu, fara explicatii. El a insistat, desi ceilalti membrii ai comisiei dadeau semne clare de disconfort la o asemenea intrebare. Intrucat eu nu aveam un alt raspuns, un alt membru al comisiei de examinare l-a intrebat pe Mihail Popa daca poate oferi el raspunsul. Dupa ce ne-a expus o gaselnita scoasa complet din context, comisia mi-a spus sa astept alaturi de ceilalti candidati rezultatele examenului oral. Eram putin bulversat de o asemenea hermeneutica ce forta justificarea unei structuri bisericesti din secolul 20 cu un pasaj biblic din secolul 1. Mi-am promis in sinea mea ca studiile teologice viitoare sa graviteze in jurul hermeneuticii. Ceea ce s-a si intamplat, de la licenta pana la doctorat.

November 11, 2011 - Posted by | adventist, Biblia, biserica, Educatie, istorie, Romania, Teologie

3 Comments »

  1. Mihail parca era frate cu Dumitru. Sau gresesc? O fi oare vreo coincidenta ca in calendarul ortodox Mihail nu e chiar departe (cronologic vorbind) de Dumitru?

    Comment by klaher | November 12, 2011 | Reply

    • 🙂

      Comment by admin | November 12, 2011 | Reply

  2. […] examen de admitere sustinut la acelasi Seminar Teologic si despre hartuirea emotionala am relatat aici si aici. M-am intrebat atunci cum de am fost admis de data aceasta intrucat nu avusesem nici un […]

    Pingback by Cum am ajuns “persoana de sprijin – Theo” | Re-membering | May 3, 2014 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: