Masa Tacerii

Coltul adventist

Incepe sa . . . cresti! – 2


Problema de fond pare sa fie calitatea educatiei teologice de care pastorii adventisti beneficiaza in Romania. Din pacate, observatiile mele de-a lungul anilor, atat in perioada cat am lucrat in sistemul adventist din Romania, cat si in vizitele ulterioare, ma obliga sa constat un model deficitar. Pastorii au fost invatati ca trebuie sa aiba toate darurile, si ca trebuie sa si le dezvolte uniform, in caz contrar nefiind recomandati pentru angajare. Documente precum Profilul absolventului si al pastorului sunt relevante din acest punct de vedere.

Realitatea ne obliga sa acceptam ca o astfel de cerinta este absurda, si ca poate fi intalnita extrem de rar. Fiecare persoana isi are talentele specifice pe care ar trebui sa si le dezvolte cu precadere. Nu exclud o dezvoltare echilibrata, incluzand si aspecte nedezvoltate inca, dar incurajez profesionalizarea celor care exista deja. Exista persoane care au darul vorbirii in public, si acestia ar trebui incurajati sa . . . creasca. Exista altii care au darul cercetarii si sistematizarii cunostintelor, si acestia ar trebui incurajati sa se dezvolte in domeniul lor. Exista persoane care au darul scrierii, care pot produce articole si carti de calitate. Ca sa nu mai spun ca exista persoane care au darul pedagogic si stiu sa incurajeze si sa sustina dezvoltarea celorlalte categorii amintite (si nu doar).

February 4, 2011 - Posted by | adventist, biserica, istorie, misiune, Romania, Teologie

2 Comments »

  1. Inclin sa fiu de acord cu aceste observatii, Cristi. Nu cunosc situatia pregatirii tinerilor pastori, nu am idee de programul scolastic de acolo, nu sunt un expert in nimic, dar comentariile tale sunt pline de logica, bun simt si pertinente daca lucrurile stau asa cum spui. Avem daruri deosebite fiecare, avem talente si inclinatii speciale, si ce bine este ca Domnul a vrut asa cu noi. De asemenea recunosc ca avem limite fiecare, si nu este nici o rusine sa recunoastem acest lucru. Este aproape o imposibilitate de a fi “exceptionali” in orice domeniu am dori sa activam, sau suntem cumva impinsi sa actionam. Sunt doua lucruri care am observat ca se exprima foarte greu printre prietenii si fratii mei romani: 1) Nu stiu, nu cunosc acest lucru. 2) Imi pare rau; iarta-ma! Nu doresc sa dezvolt acest lucru ca sa nu ma abat dela ideile tale, dar cred ca recunoscand limitele noastre ca si inclinatiile sau talentele noastre, adica ceea ce suntem intr-adevar buni in a face sau zice, in slujire adica, pot crea un culoar frumos de dezvoltare, echilibrat, cu grija, cu modestie si fara indoiala cu succes in cele din urma. Poate ca inceputul spre excelent sta tocmai in a marturisi ca nu stim aproape nimic, ca altii ne sunt superiori, ca facem greseli, si ca singura solutie, putere si speranta spre mai bine ne vine de sus. Multumesc pentru comentariile tale.

    Comment by michael raducanu | February 4, 2011 | Reply

    • Mihai, a admite ca nu stim (sau ca stim intre anumite limite) si a recunoaste cand gresim reprezinta doua tendinte firesti naturii umane. Ele se evidentiaza la persoanele publice, la cunoscuti, colegi, prieteni, familie, si . . . mai putin la noi.🙂 Exceptiile sunt considerate persoane slabe. Isus ne-a invatat ca tocmai slabiciunea aceasta deschide drumul spre adevarata onoare.

      Comment by admin | February 5, 2011 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: