Masa Tacerii

Coltul adventist

“Parfum” agnostic


Cand ratiunea si logica (la care se asociaza frecvent “stiinta”) constituie singurele criterii de evaluare a Bibliei, rezultatul este un Dumnezeu schimonosit si pipernicit. Deistii l-au exilat. Naturalistii l-au redus. Ateii l-au negat. Nihilistii l-au desfiintat. Agnosticii l-au metamorfozat. In viziunea acestora din urma, Dumnezeu este de fapt cum ti-l doresti. Il vrei modern si cosmopolitan? Nici o problema, aplici supozitiile societatii moderne, si, voila! Ce conteaza ca Biblia il descrie intr-un mod complex, agnosticul ia de acolo doar ce ii convine, si atat. Normal ca Dumnezeul Bibliei i se pare hidos pentru ca agnosticul nu vrea sa dea socoteala nimanui, cu atat mai mult unui Dumnezeu care cere responsabilitate. Agnosticul pretinde ca Dumnezeu sa ii faca lui dreptate, dar cand vine vorba de indreptatirea lui Dumnezeu agnosticul are un lapsus. Ba nu, are o reactie de lehamite, chiar de scarba fata de dreptatea lui Dumnezeu. El stie ca Dumnezeu este dragoste, dar uita ca in dragostea sa Dumnezeu este si drept si milos. Dumnezeul propus de agnostici este o creatie a acestora, nicidecum Creatorul. Nu ma mira ca o serie de capete “luminate” in adventismul romanesc depun eforturi serioase pentru a ne convinge ca raportul creatiunii in Geneza este un mit. Sau ca Dumnezeul metafizic este “expirat” si ne indreptam spre o noua intelegere a lui Dumnezeu, “superioara”. Ceea ce nu realizeaza stimatii amici este ca ideile lor “novatoare” au fost expuse de alti teologi si filosofi inaintea lor, iar rezultatele s-au vazut. La ce bun reluarea aceleiasi supe reincalzite? Singura explicatie alternativa este ca frustrarea lor are de-a face cu biserica Adventista, iar Dumnezeu sau raportul Genezei sunt doar niste pre-texte care sa mascheze atacul asupra bisericii (din varii motive). Din pacate sunt destui altii care le calca orbeste pe urme fara discernamant. Se invoca exegeze “corecte” si referiri la teologi sau filosofi agnostici. Se agata de orice clip video sau prezentare/seminar care le-ar sustine idea de abandonare a bisericii si a teologiei promovate de aceasta. Bineinteles, orice ar afirma biserica este gresit, inutil, prostie, gogomanie, aberatie, kk, etc. Ma tem ca ceea ce ni se propune in schimb are miros de sarpe. Cine citeste, sa inteleaga!

August 17, 2010 - Posted by | adventist, Biblia, biserica, evanghelici, individualism, Romania, societate/cultura, tineri

36 Comments »

  1. Si rezultatele literalismului fundamentalist nu se vad?

    Comment by polihronu | August 18, 2010 | Reply

    • Din belsug. Insa o extrema nu se justifica prin cealalta extrema.

      Comment by admin | August 18, 2010 | Reply

  2. Daca eludezi definitiile comunistoide din dictionarele romanesti, o sa vezi ca termenul cel mai scurt pentru a desemna relatarea biblica a creatiei este ‘mit’ cosmogonic. Sensul este de text al carui sens este explicarea si/sau motivarea unui lucru existent, unei intamplari sau unei practici. Fara vreo trimitere la ‘adevar’ sau ‘realitate’ sau ‘existenta’. Mitul exista prin simplul fapt ca e scris, e real in masura in care nu avem de’a face cu o falsificare a originalului si e adevarat in functie de modelul de adevar (paradigma gnoseologica) la care aderi;
    Asa cum Reforma si traducerea Bibliei a impus un model al adevarului ca adecvare la text (asta e motivul pentru care si neoprotestantii stau cu Biblia in mana la predica – verificarea exactitatii celor afirmate), tehno-stiinta in expansiune a produs un alt model de adevar (falsificabilitate, capacitate predictiva).
    Astfel ca problema se deplaseaza spre ‘sursa’ adevarului, si chiar mai putin decat atat, spre ‘canalul’ prin care este receptat adevarul; iar modelul de adevar tehno-stiintific dominant in prezent mizeaza pe ‘canalul’ empiric; care e destul de greu de sustinut din perspectiva logica si, pe deasupra, duce inapoi in solipsism.
    Din punct de vedere al acestui model de adevar, mitul cosmogenetic din Biblie nu poate fi dovedit adevarat pe baze empirice; asta fiind si motivul pentru care e inutil orice recurs la creationism stiintific in sprijinul Bibliei: incompatibilitatea modelului de adevar tehno-stiintific cu orice relatare biblica.
    Desigur, de aici pana la interpretarea alegorica a Genezei, la zilele lustrale sau la ignorarea completa a raportului biblic e cale lunga. Greu de parcurs cu o spoiala de cunostinte filosofice si stiintifice dobandite la ITA si din reviste de popularizare, cum face un, altminteri, respectabil pastor-vedeta tv, ca sa dau un exemplu din spatiul de limba romana sau cu argumente strict filologice, cum fac multi altii.
    Asa ca nu, denumirea de mit nu miroase a nimic. Miroase, chiar pute, insa, nevoia de ‘indreptatire’ cu privire la calcari ale legii morale prin repudierea oricarei interpretari literale a textului sacru. ‘Caci dupa roadele lor ii veti cunoaste.’

    Comment by binah | August 18, 2010 | Reply

    • Interesul determina definirea si interpretarea. Supozitiile sunt mai importante decat disputele sterile intre diferite concluzii. Daca accepti inspiratia Scripturii si implicarea lui Dumnezeu in creatie nu vei putea afirma “incompatibilitatea modelului de adevar tehno-stiintific cu orice relatare biblica”. Supozitia ta este conflictul Bibliei cu stiinta. Eroare.

      Comment by admin | August 18, 2010 | Reply

      • Sa zici eroare e usor. Dar e nevoie de argumente. Le astept.

        Nu am supozat ca Biblia se afla in conflict cu stiinta; am afirmat ca modelul de adevar specific tehno-stiintei e incompatibil cu Biblia; ceea ce e altceva; nu e conflict, e inadecvare.
        Nu folosesti observatie, experiment, rationament pentru a stabili/descoperi adevarul biblic. Biblia spune explicit – daca mai crezi in ea – ca Adevarul e o persoana – Isus.
        Accept inspiratia Scripturii; nu inteleg ce vrei sa zici cu “implicarea lui Dumnezeu in creatie” – Dumnezeu e Creatorul, pentru mine. pentru tine e doar cineva “implicat in”?

        Modelul de adevar tehno-stiintific e incompatibil, altminteri, cu ideea de creatie si inadecvat pentru a investiga asa ceva, daca ramane coerent cu sine; Aristotel zice – si toata logica si epistemologia de dupa el respecta asta – ca stiinta nu poate sa existe decat ca stiinta a generalului. Nici big bang si nici creatia ex-nihilo nu apartin vreunui gen, asa ca orice pretentie de a le investiga e hilara.

        In rest – cu un pic de logica (ce’a mai ramas din ea dupa ce a demolat’o un fratior roman scolit la metodistii americani), cu ceva ratiune (ce’o fi ramas si din asta, dupa diatribele lui Luther), poate si cu ajutorul unui strop de tehno-stiinta, macar cat sa functioneze calculatorul la care scriu acum – Dumnezeul in care cred eu nu e nici schimonosit, nici pipernicit; dimpotriva, e viu, atotfacator si atottiitor, atotputernic si atotstiutor. Si, tot pentru mine, dincolo de indoiala intrucat Il cunosc si recunosc in fiecare zi in actiunile Sale in favoarea mea.

        Comment by binah | August 18, 2010

      • Exista “adevar” tehno-stiintific? Modelul de care vorbesti presupune observatia, experimentul, rationamentul – elemente necesare in experienta crestina. Pretentia ca acestea stabilesc un adevar este problema, si aici e mai mult decat inadecvare. Supozitiile cu care lucrezi fac diferenta. “Implicarea” lui Dumnezeu in creatie vizeaza pe cei care si-au ales un model de divinitate deista, si afirma lipsa lui Dumnezeu astazi. Apropos, de cand e Aristotel parintele logicii? Si ce a fost inainte de el e ilogic?🙂

        Comment by admin | August 18, 2010

  3. In interiorul oricarui sistem axiomatic exista propozitii adevarate; din acestea, respectand regulile de logica si argumentare, precum si procedurile specifice fiecarei discipline in parte, se pot deduce alte propozitii adevarate; adevarul acestora e limitat la sistemul axiomatic in care opereaza.
    Daca exista oameni de stiinta care sa fi falsificat date pentru a contrazice Biblia – nu stiu daca exista, dar climategate a aratat limitele onestitatii in domeniu – e un accident, dar stiinta, in forma ei actuala, fara a manipula datele de observatie, are propozitii aflate incontradictie cu Biblia.
    Nu vad, personal, rolul observatiei sau experimentului in experienta crestina. Am trei teofanii cu care operez: lumea, constiinta, Biblia; toate trei ma duc spre Dumnezeu fara a fi nevoie sa inregistrez metodic feomene (observatie) sau sa contruiesc algoritmi repetitivi de testare a unor ipoteze (experiment). Daca folosesti alte sensuri pentru observatie si experiment, nu mai avem de’a face cu metodele stiintei.
    A’ti alege un dumnezeu, fie el YHWH ori deus otiosus e ne-crestin si ne-evreiesc. Dumnezeu si-a ales un popor (Deut.4:37), El coboara spre om, nu urca omul spre el, cred.
    ‘Parintele logicii’ suna ca ‘regina r&b’ sau ‘printul manelelor’. Aristotel a formalizat principiile si practicile logicii, sa zicem, a fost primul – sau macar cel mai batran la care avem acces – logico-log🙂.
    Adevarul religiei, mai ales in crestinism, nu mai e o problema de cunoastere, ci e o persoana. Insa pentru ca lumea sa citeasca Biblia, a fost nevoie de un Luther sa o faca standard de adevar, deschizand astfel drum atat spre o noua paradigma sociala (capitalismul) cat si intelectuala (cultura biblio-centrica). Tot cu Luther si Reforma apare si alternativa la mainstream, adica puzderia de adevaruri sectoriale.
    Asa ca sa nu’ti fie cu suparare, dar eu sunt credincios tocmai pentru ca sunt agnostic radical – cred ca nu poate exista cunoastere obiectiva a lumii, si cu atat mai putin ca Dumnezeu poate fi cunoscut in intregime (ca si Solomon, Pavel, EGW).
    “Dar iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu. Si nu vor mai invata fiecare pe vecinul sau pe fratele sau, zicand: “Cunoaste pe Domnul!”, caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare dintre ei”.

    Comment by binah | August 18, 2010 | Reply

    • Ceea ce afirmi tu despre stiinta este un ideal. Stiinta lucreaza cu ipoteze, determinate de supozitiile cu care lucrezi, si de aici “conflictul” cu Scriptura. Ma mir ca nu vezi rolul observatiei si experimentului in crestinism, intrucat chiar tu afirmi ca il (re)cunosti pe Dumnezeu in interactiune. Chiar El in Scriptura invita la experimentare. Iar caracterul lui Dumnezeu in natura nu trebuie observat? Sau efectele pacatului? Vad ca aplici modele si supozitii filosofice Bibliei, ceea ce te face sa respingi partea empirica. Crestinismul nu este o filosofie, si nu opereaza dupa algoritmi. Si da, Dumnezeu ne invita sa alegem, oferindu-ne posibilitatea optiunilor. Personal observ ca filosofia greaca (vezi Aristotel) a incurcat intelegerea lui Dumnezeu oferita in model ebraic. Din ceea ce afirmi, pana la Luther omenirea ar fi fost in confuzie. Sigur ca suntem in permanent proces de “cunoastere”, de descoperire, dar asta nu inseamna agnosticism. Tu singur il citezi pe Dumnezeu, in Ieremia, afirmand posibilitatea cunoasterii. Monoteismul ebraic avea criterii precise de recunoastere a adevaratului Dumnezeu. Dar despre asta mai multe in urmatoarea postare.

      Comment by admin | August 19, 2010 | Reply

  4. 1. Rugaminte: hai sa folosim termenii in sensul lor corect. Experiment e una (‘Procedeu de cercetare în știință, care constă în provocarea intenționată a unor fenomene’), experientele sunt altceva; daca vrei sa faci experimente cu Dumnezeu, e treaba ta, mie’mi miroase a teurgie. Exista si o oarecare sinonimie intre ele, insa am precizat contextul si sensul specific de fiecare data; daca ducem discutia mai departe astfel, devenim neseriosi si ne pierdem vremea; cam la fel e si cu observatia.
    2. Nu aplic modele si supozitii filosofice Bibliei, te invitam doar sa nu preiei termeni si concepte specifice filosofiei sau stiintei pentru a le folosi in discutii despre Dumnezeu; e nepotrivit si pernicios; NU am o cunoastere empirica a lui Dumnezeu, chiar daca am experiente in care El este implicat; altminteri credinta si increderea si’ar pierde orice rost; ii vorbesc lui Dumnezeu in fiecare zi, dar fac asta fiindca eu CRED ca el exista si ma INCRED in promisiunile pe care mi le’a facut atunci cand am facut legamant de pace cu el; de fapt, mare parte din viata cotidiana mi’o desfasor in baza credintei, nu a experientei: cred ca daca bag degetele in priza mor, nu experimentez asta; cred ca samanta va incolti si astfel las cateva boabe bune sa putrezeasca, increzandu’ma in Dumnezeu (sau in fortele naturale, daca sunt ateu, dar tot incredere este) ca o sa rasara o planta; cred ca 7×7 fac 49 pentru ca mi’a zis asa mama sau invatatoarea, nu stau sa pun 7 randuri a cate 7 mere sa verific…
    3. Eu zic ca nu noi il alegem pe Dumnezeu, tu;mi zici ca Dumnezeu ne invita sa alegem; ce’are una cu alta? Daca iarasi te joci cu polisemia cuvintelor ca sa generezi false contradictii, ne pierdem vremea si n’are rost.
    4. La modelul ebraic avem din ce in ce mai putin acces; mai mult, anumite declaratii facute de Isus, plus doua milenii de crestinism antisemit ne’au facut sa consideram orice vine de la evrei ca ‘traditii omenesti’, uitand ca si mantuirea vine tot de la evrei;
    Pe de alta parte, nu filosofia greaca (cu atat mai putin Aristotel) a incurcat intelegerea lui Dumnezeu, ci minunatii crestini din primul secol – mai ales Luca si Pavel – care ‘s’au simtit indemnati sa scrie greceste; iar cuvintele grecesti cuprin in ‘carnea’ lor ideile filosofice si chiar mitico-religioase grecesti; cei doi (si nu numai) si’au permis sa faca asta indemnati fiind de Isus, care i’a trimis sa predice neamurilor in limba lor; si au facut asta pentru ca ei stiau ca nici ‘Biblia’ nici scrierile lor nu trebuie folosite ca ciomege ideologice, ci sunt doar inca o cale catre experienta cu Dumnezeu prin Spiritul Sfant, care e singurul capabil, dupa inaltarea lui Isus, sa ni’l descopere pe Dumnezeu; cum ar veni, pentru ei nu era nimic incurcat, pentru ca nu Vechiul sau Npul Testament ni’l arata pe Dumnezeu, ci Isus prin Spiritul Sfant.
    5. Spuneam doar ca pana la Luther, omenirea nu mai folosise niciodata raportarea la/confruntarea cu o carte pentru a proba adevarul. Cel putin din cata istorie stiu eu…
    6. Iarasi ne jucam cu cuvinte. Eu sunt agnostic. Si sunt pentru ca am trecut printr’o lunga si chinuitoare perioada gnostica, pana sa inteleg ca Dumnezeu e altceva si altundeva decat credeam eu. Nu cred in niciun progres al cunoasterii.
    7. N’am nevoie nici de religie, nici de filosofie, nici de teologie, nici de stiinta ca sa’i cunosc pe mama si pe tata. In ordine logica si biologica sunt originea mea. Nu mi’am folosit creierul ca sa am incredere in ei, ci ‘inima’. Am facut la fel cu Dumnezeu si functioneaza. Am invatat sa traiesc cu El, nu sa’l cunosc; sa fac tot ce depinde de mine si sa cred ca El va face restul; sa’i multumesc pentru ce am primit deja si sa’i cer din ce in ce mai mult; asta e o experienta interioara, nu exterioara; n’am cum sa’ti arat asta – daca nu crezi vei gasi explicatii naturale sau sociale pentru fiecare dintre minunile pe care le face zilnic pentru mine; nu pot sa’ti arat ce face – pot doar sa ma rog sa ai si tu experienta mea; pot sa marturisesc doar ca asa ceva exista si sa te invit sa incerci, pot sa cer, sa primesc si sa’ti dau si tie, nu pot sa ma rog eu, sa cred eu, sa cer eu si sa primesti tu.

    Comment by binah | August 20, 2010 | Reply

    • Ah, nu stiam ca experimentul apartine strict stiintei, si ca atunci cand vorbim de credinta sau de Biblie experimentul este inadecvat. Ma intreb ce tupeu a avut Dumnezeu sa invite la experimentare cand spunea “puneti-ma la incercare” sau cand si-a permis sa incurce credinta cu stiinta. Raspunsul dat lui Iov ofera raspuns si la ceea ce incerci sa afirmi: “Unde erai tu cînd am întemeiat pămîntul? Spune, dacă ai pricepere. Cine i-a hotărît măsurile, ştii? Sau cine a întins frînghia de măsurat peste el? Pe ce sînt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului, atunci cînd stelele diminetii izbucneau în cîntări de bucurie, şi cînd toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? Cine a închis marea cu porti, cînd s’a aruncat din pîntecele mamei ei? Cînd i-am făcut haina din nori, şi scutece din întunerec; cînd i-am pus hotar, şi cînd i-am pus zăvoare şi porti; cînd am zis: ,Pînă aici să vii, să nu treci mai departe; aici să i se oprească mîndria valurilor tale?` De cînd eşti, ai poruncit tu diminetei? Ai arătat zorilor locul lor, ca să apuce capetele pămîntului, şi să scuture pe cei răi de pe el? Ca pămîntul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată? Pentruca cei răi să fie lipsiti de luminalor, şi bratul care se ridică să fie zdrobit? Ai pătruns tu pînă la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adîncului? Ţi s’au deschis portile mortii? Sau ai văzut tu portile umbrei mortii? Ai cuprins tu cu privirea întinderea pămîntului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunerecul unde îşi are locuinta? Poti să le urmăreşti pînă la hotarul lor, şi să cunoşti cărările locuintei lor? Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare! Ai ajuns tu pînă la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei, pe cari le păstrez pentru vremurile de strîmtoare, pentru zilele de război şi de bătălie? Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vîntul de răsărit pe pămînt? Cine a deschis un loc de scurgere ploii, şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului, pentru ca să cadă ploaia pe un pămînt fără locuitori, pe un pustiu unde nu sînt oameni; pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încoltească şi să răsară iarba? Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă? Din al cui sîn iese ghiata, şi cine naşte promoroaca cerului, ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi fata adîncului să se întărească? Poti să înozi tu legăturile Găinuşei, sau să deslegi frînghiile Orionului? Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului, şi tu cîrmuieşti Ursul mare cu puii lui? Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orînduieşti stăpînirea pe pămînt? Iti înalti tu glasul pînă la nori, ca să chemi să te acopere rîuri de ape? Poti tu să arunci fulgerile, ca să plece? Iti zic ele: ,Iată-ne?` Cine a pus întelepciunea în negura norilor, sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului? Cine poate să numere norii cu întelepciune, şi să verse burdufurile cerurilor, pentruca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pămînt să se lipească împreună? Tu izgoneşti prada pentru leoaică, şi tu potoleşti foamea puilor de lei, cînd stau ghemuiti în vizuina lor, cînd stau la pîndă în culcuşul lor? Cine pregăteşte corbului hrana, cînd puii lui strigă spre Dumnezeu, cînd umblă rătăciti şi flămînzi? . . . “

      Comment by admin | August 21, 2010 | Reply

  5. De data asta ai raspuns doar ca sa ai ultimul cuvant. Sunt convins ca ai inteles foarte bine ce am zis. Poti sa ai experiente cu Dumnezeu, nu’L supui pe El unor experimente. Iar Iov nu amesteca nici credinta, nici stiinta aici. Sunt intrebari, nu raspunsuri. E o lectie de umilinta pentru creationisti si necreationisti, pentru laodiceeni atoatestiutori si triumfalisti.
    Eu ma opresc aici cu orice fel de consideratie asupra acesti subiect. Am precizat limpede in ce fel si de ce sunt agnostic. Sunt convins ca ai inteles, insa indreptatirea de sine ce’ti este proprie se pare nu poate functiona decat daca te razboiesti cu cineva in lupte de cuvinte.
    Iar insinuarea “se simt deranjati de un Dumnezeu in fata caruia esti responsabil” e si lipsita de orice suport, in ce ma priveste, si o dovada de lipsa de onoare. Zoologia, ca tot iti iei metaforele din ea, cunoaste cateva specii care, in fata unui dusman de care se tem, isi folosesc dejectiile spre a’l alunga.

    Comment by binah | August 22, 2010 | Reply

    • Nu vrei sa fi partener de dialog, decat probabil cu cei care iti impartasesc opiniile. Pentru ca nu vad argumente. Daca ceea ce am afirmat nu te vizeaza, chiar nu iti inteleg reactia. Dar pentru ca eviti cu predilectie referirea mea la premisele discutiei, si pentru ca vad ca iti plac dictionarele, hai sa ne jucam un pic:

      AGNOSTICÍSM s. n. Doctrină filozofică idealistă care susține că lumea obiectivă nu poate fi cunoscută, că rațiunea omenească este limitată și că dincolo de limitele senzațiilor omul nu poate să cunoască nimic. – Engl. agnosticism (fr. agnosticisme).

      In primul rand, filosofie. In al doilea rand idealista, rupta de realitate. In al treilea rand (si cel mai important), se bazeaza pe ratiune limitata, incercand sa vorbeasca despre un Dumnezeu infinit. Si nu in ultimul rand, instrumentele de verificare sunt senzatiile. Daca tot afirmi ca esti agnostic, te recunosti?

      Comment by admin | August 22, 2010 | Reply

  6. Ba tocmai ca vreau, dar vreau dialog, nu ‘lupta de cuvinte’ sau “intrebari nebune, insirari de neamuri, certuri si ciorovaieli privitoare la Lege’.Ma oboseste/plictiseste sa raspund atunci cand interlocutorul nu accepta si nu face niciun efort pentru gasirea unui ‘loc comun’, in care sa ne intalnim si sa argumentam – iar acest loc comun inseamna inclusiv acceptarea sensurilor si definitiilor majoritare (pentru cuvinte si notiuni, nu pentru idei, conceptii, teorii, adevaruri).
    Da, sunt agnostic, chiar cred ca lumea obiectiva nu poate sa fie cunoscuta si ca ratiunea omeneasca este limitata. Partea cu ‘dincolo de limitele senzatiilor’ mi se pare in plus, denotand limitele autorului definitiei (DLRM inseamna ce?). Am serioase probleme in a crede in obiectivitatea lumii, cu atat mai mult in a crede in obiectivitatea mea ca parte a lumii – deci si a senzatiilor mele. ‘Idealist=rupt de realitate’ :)) n’am mai auzit interpretarea asta de la cursurile de materialism dialectic si istoric din liceu.
    Ratiunea e limitata, dar e singurul instrument cu care ma pot raporta la si cu care pot analiza propozitii emise de altcineva. Iarasi nu, senzatiile nu sunt nimic, nici instrumente de verificare, nici surse ale cunoasterii. Conceptia asta este tot o reminiscenta a orelor de socialism stiintific.
    Asta:

    AGNOSTICÍSM s.n. Concepție filozofică care neagă posibilitatea cunoașterii esenței realității, a reflectării ei veridice în conștiința oamenilor. [Cf. fr. agnosticisme, it. agnosticismo < gr. a – fără, gnostos – cognoscibil].
    Sursa: DN

    e o definitie in care ma recunosc.

    Revin, daca sunt bine-venit, dupa-amiaza cu cateva precizari.

    Comment by binah | August 22, 2010 | Reply

    • Vad ca nici cu definitia de dictionar nu esti multumit, si totul este socialism stiintific pentru tine, frumoasa scuza. Uite o alta, incluzand aspectul religios, din cel mai recent dictionar, fara tangenta cu perioada de trista amintire:

      AGNOSTICÍSM (‹ fr., engl.) s. n. 1. Doctrină care declară absolutul inaccesibil spiritului uman sau care consideră orice metafizică drept inutilă (D. Hume, I. Kant, adepții pozitivismului ș.a.). Termenul a fost creat de Th. Huxley în 1869. 2. A. religios = atitudine modernă, cu rădăcini în filozofia greacă în special, negînd capacitatea umană de a descrie divinitatea (de ex. Einstein, religios în felul său, a fost considerat de unii teologi drept un agnostic).

      Este interesanta definitia, pentru ca agnosticismul e numit “atitudine”, ceea ce se apropie cel mai mult de realitate. Din nou, o filosofie care pretinde limite teologiei sau intelegerii despre Dumnezeu. Desi afirma ca reactioneaza tocmai fata de o astfel de intelegere limitata . . .

      Comment by admin | August 22, 2010 | Reply

  7. – profesorul de rusa din liceu zicea ca nu se face cultura din dictionare si enciclopedii; cum ar fi sa teoretizam asupra faptului ca un oarecare (membru al unui) colectiv ce a alcatuit un dictionar enciclopedic a zis ca agnosticismul religios este o atitudine? n’am cadea in ridicol?

    – daca vrei sa polemizezi in continuare, hai sa gasim ceva mai serios decat agnosticismul meu radical declarat; asta sunt: cred ca daca omul ar fi putut cunoaste pe Dumnezeu, n’ar fi fost nevoie nici de revelatie, nici de intrupare; la fel cum cred ca lumea, Biblia si propria constiinta sunt semne pe care Dumnezeu ni le face spre a ne chema la el;

    – in consecinta, voi continua sa cred ca lumea nu poate sa fie cunoscuta, ca esenta realitatii ne este inaccesibila; cand studiezi lumea trebuie sa’l descoperi pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu este lumea;

    – tot asa, voi rade in continuare de obiectiile imbecile aduse de diversi sfertodocti practicanti ai gnozelor teologico-stiintifice integratoare; a spune ca Biblia greseste pentru ca enumera liliacul printre pasari e doar un anacronism stupid – incarcare retroactiva a unui termen ce insemna doar ‘zburatoare’ ori ‘fiinta inaripata’ cu sensuri stiintifice de sec. XIX;
    la fel, a vorbi despre probabilitate – invocand maimutele ce dactilografiaza Hamlet – fara a analiza si conditiile de posibilitate nu e decat o eroare logica de manual; ‘posibil’ nu inseamna ‘cu grad mare de probabilitate’, asa ca teoriile cosmogonice bazate pe big bang sau cele creationiste sunt la fel de inconsistente logic; abordarea generica a unor realitati ce nu cad sub gen e ridicola;

    – incerc alt tip de dovezi:
    “Poate că cei muşcaţi de şarpe întârziau să privească. Poate s-au întrebat cum se făcea că acel simbol de aramă avea putere. Poate că au cerut o explicaţie ştiinţifică. Dar nu s-a dat nici o explicaţie. Ei trebuiau să accepte Cuvântul lui Dumnezeu dat lor prin Moise. Dacă refuzau să privească, piereau” EGW-HLL-139

    “Ştiinţa omenească este prea mărginită ca să înţeleagă lucrarea de ispăşire. Planul de Mântuire este aşa de larg cuprinzător, încât filozofia nu-l poate explica. Va rămâne totdeauna o taină, pe care cugetarea cea mai adâncă nu o poate cuprinde. Ştiinţa mântuirii nu poate fi explicată, dar poate fi cunoscută prin experienţă.” ibid, 430-431
    Atentie, deci, experienta, nu experiment..

    “Cel care studiază, intrând adânc în tainele naturii, îşi va da cel mai bine seama de ignoranţa şi slăbiciunea lui. Îşi va da seama că există adâncimi şi înălţimi pe care nu le poate atinge, secrete pe care nu le poate pătrunde, arii largi ale adevărului, care stau înaintea lui, încă nepătrunse. Va fi şi el gata să spună, alături de Newton: „Îmi pare că am fost asemenea unui copil pe ţărmul mării, care găseşte pietricele şi scoici în timp ce oceanul adevărului rămâne nedescoperit chiar înaintea mea”.” EGW – Educatie

    “Cuvântul lui Dumnezeu, asemenea caracterului Autorului său, prezintă taine care nu pot fi niciodată înţelese pe deplin de către fiinţele mărginite. Nu-l putem descoperi pe Dumnezeu căutându-L. Pentru minţile cele mai puternice şi mai educate, ca şi pentru cele mai slabe şi mai ignorante, această Fiinţă sfântă trebuie să rămână învăluită în mister. Însă cu toate că „norii şi negura Îl înconjoară, dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie.” Psalmii 97,2. Putem înţelege modul în care procedează cu noi într-atât, încât să ne dăm seama de nemărginita Sa milă, unită cu puterea Sa infinită. Putem înţelege scopurile Sale după cât suntem în stare; dincolo de aceasta însă, putem avea încredere în mâna atotputernică şi în inima care este plină de dragoste.” ibid.

    “Deoarece Creatorul si lucrãrile Lui sunt atât de mult peste posibilitatea lor de întelegere si pentru cã nu pot sã le explice prin legile naturale, acestia considerã raportul biblic ca nefiind vrednic de încredere. Aceia care se îndoiesc de temeinicia raportului Vechiului si Noului Testament vor face un pas mai departe si vor ajunge sã se îndoiascã de existenta lui Dumnezeu si atunci, pierzându-si ancora, vor fi lãsati sã se izbeascã de stâncile necredintei.” EGW – Petriarhi si profeti

    – am luat trei carti la intamplare, daca vom cauta in toate vom descoperi inca 1000 de pasaje in care se spune explicit ca nu putem cunoaste nici lumea, nici pe Dumnezeu; daca nici acum nu ma lasi in agnosticismul meu radical, o sa fiu nevoit sa te intreb in cine te increzi si pe cine crezi…

    Comment by binah | August 22, 2010 | Reply

    • Eu te las cu profesorul de rusa din liceu, daca el iti este mentorul de socialism stiintific🙂 Vad ca acum o dai la intors. Eu apreciez onestitatea si consecventa in raspunsuri. Nu inteleg de ce pentru tine cunoasterea de Dumnezeu exclude revelatia. Inteleg, insa, ca incerci o definitie a cunoasterii prin fortele umane proprii. Ceea ce este o utopie. Si, daca tot am vorbit de onestitate, desi nu obisnuiesc sa raspund in maniera aceasta, iti atrag atentia ca ai selectat aleatoriu si intentionat din EGW ceea ce ti-a convenit. Pozitia exprimata de ea este mult mai complexa si cuprinzatoare. O abordare onesta a scrierilor ei te-ar fi determinat sa observi ca in contextul proxim selectiunilor tale sunt pasaje care afirma exact contrariul daca sunt scoase din acelasi context. Concluzia: lasa-o pe Ellen White sa spuna exact ce a vrut ea sa spuna, nu ce o fortezi tu, in contrapartida ultraliteralistilor. Iata un exemplu:

      “Only by knowing God here can we prepare to meet Him at His coming. . . . But many of those who profess to believe in Christ do not know God. They have only a surface religion. They do not love God; they do not study His character; therefore they do not know how to trust, how to look and live. They do not know what restful love is, or what it means to walk by faith. . . . They fail of understanding that it is their duty to receive, in order that they may enrich others. {Mar 76.1}
      The world by wisdom knows not God. Many have talked eloquently about Him, but their reasoning brings men no nearer to Him, because they themselves are not in vital connection with Him. Professing themselves to be wise, they become fools. Their knowledge of God is imperfect. {Mar 76.2}”

      Si apoi urmeaza si completarea, excelenta:

      “We cannot by searching find out God, but He has revealed Himself in His Son, who is the brightness of the Father’s glory and the express image of His person. If we desire a knowledge of God we must be Christlike. . . . Living a pure life through faith in Christ as a personal Saviour will bring to the believer a clearer, higher conception of God. {Mar 76.3}
      Christ is a perfect revelation of God. “No man hath seen God at any time,” He says; “the only begotten Son, which is in the bosom of the Father, he hath declared him.” Only by knowing Christ can we know God. And as we behold Him, we shall be changed into His image, prepared to meet Him at His coming. . . . {Mar 76.4}”

      Apropos, de ce nu ai ales pasaje biblice?

      Comment by admin | August 22, 2010 | Reply

  8. – nu eu comiteam echivalente ‘idealism=fara legatura cu realitatea’; din fericire pentru mine, am fost poate ultima generatie ce a facut socialism stiintific in liceu, asa ca stiu despre ce vorbesc; detectez – cel putin in filosofie, aceasta fiind specialitatea mea – cunostintele facute din auzite si parerile mestecate de altii; imi cer iertare daca te’am jignit, sageata mea era spre autorii dictionarului; profesorul de rusa avea dreptate – m’a invatat sa ma feresc de discutii cu oameni ce citesc doar recenzii despre carti si articole de enciclopedie;
    – ca sa nu zici c’o dau la intors mai zic o data (a cata oara): sunt agnostic radical; ia’ti o saptamana, vezi ce’i cu solipsismul si o sa intelegi apoi ce’i cu agnosticismul meu;
    – pentru mine cunoasterea de Dumnezeu nu exclude nimic; cred ca omul nu poate produce discurs descriptiv despre Dumnezeu – aceasta fiind si cauza revelatiei;
    – nu incerc nicio definitie; dar cred ca a vorbi despre cunoastere umana prin forte ‘improprii’?/’divine’? nu mai e cunoastere umana;
    – am selectat aleator, in 5 minute, texte care pareau a sustine ceea ce eu afirm; n’am avut timp nici macar sa ma gandesc sa trunchiez ceva; voiam doar sa’ti arat ca, in lipsa unui ‘loc comun’ acceptat de amandoi, orice discutie e inutila; am ales citatele din EGW din motive de proximitate istorica – daca citam versete din Biblie mai pierdeam cateva zile in sterile exegeze…

    Comment by binah | August 22, 2010 | Reply

    • k,

      idealismul, precum bine cunosti, considera gandirea, constiinta, lumea ideilor ca fiind superioara materiei. Este o chestiune fundamental diferita de abordarea Bibliei. Iar in ce priveste dictionarul esti inconsecvent: protestai mai deunazi ca nu mergem pe aceleasi definitii de dictionar, pentru ca acum cand nu iti convine definitia sa o dai la intors. Nu stiu daca esti din Ploiesti, dar curba este stransa🙂 Nu vad legatura intre solipsism si discutia noastra, decat in cazul in care te declari adeptul acestui curent filosofic si ma determini sa te compatimesc. Repet, cautarea de Dumnezeu exista, revelatia fiind intampinarea lui Dumnezeu. Nu se exclud. Omul nu poate face nimic fara Dumnezeu (radicala declaratia, nu-i asa?). Ba da, poate face doar rau🙂 Caut si eu un loc comun cu tine, dar observ ca premisele fundamentale ne sunt diferite.

      Comment by admin | August 22, 2010 | Reply

  9. 1. idealismul nu exista; e o inventie a unor minti inguste, de obicei filosofi de catedra, ce au simtit nevoia sa puna niste etichete unor ganditori si teorii pe care nu le intelegeau – de istoricii filosofiei vorbesc; dar chiar luand povestea cu idealismul, nu e vorba de nicio superioritate;
    2. ca sa intru totusi in jocul tau: in Biblie materia e superioara constiintei? (‘spiritul e plin de vointa, dar carnea este slaba’)
    3. daca tu faci un absolut dintr’o definitie de dictionar, atunci da, o dau la intors; e ridicol sa continuam in directia asta…
    4. nici solipsismul nu e un curent filosofic decat pentru mintile inguste ale istoricilor filosofiei si ale autorilor de enciclopedii; pentru filosofi, este criza – cea ma grava, poate singura reala – oricarei gnoseologii si epistemologii; Descartes si Kant au scris o viata intreaga in incercarea de a depasi aceasta criza, Husserl la fel; compatimeste, te rog, doar ceea ce poti intelege si doar cu cei cu care poti empatiza;
    5. cautarea de Dumnezeu e altceva, nu are treaba cu cunoasterea; cautarea cunoasterii rationale a lui Dumnezeu exista, dar nu duce nicaieri;
    6. nu sunt diferite premisele; cred insa ca gresesti atunci cand vrei sa intri intr’un domeniu fara sa’i respecti macar regulile si limbajul – mitul e ori o problema de literatura comparata, ori de filosofia religiei, sensul comun, de basm, e trivial; termenii filosofici tin de filosofie si nu pot fi intelesi in afara ei; eu nu ma cert cu un fizician pe tema quarcilor pornind de la o definitie dintr’o enciclopedie…

    Comment by binah | August 23, 2010 | Reply

    • 1. Idealismul este un curent filosofic recunoscut. Tu cine esti?
      2. Ai o problema cu superioritatea. Raspuns: nici una nu e superioara celeilalte, in fapt constituie o unitate in ce priveste omul.
      3. Lasa-o balta ca miroase. Te fofilezi cu dictionarul cum iti convine, nu esti consecvent.
      4. Daca filozoful “tu” are o problema de criza, mergi si rezolva-ti criza. Nu te obliga nimeni sa nu crezi in nimic si sa ai permanent dubii, este o alegere personala. Biblia vorbeste altfel, aleg sa cred ca Dumnezeu nu neaga posibilitatea cunoasterii, chiar daca exista mai multe cai.
      5. O aberatie mai mare nu am auzit. Dar nu ma mai mira nimic . . .
      6. Aici esti foarte simpatic. Tu nu ai idee de teologie dar te bagi cu bocancii filosofiei si pretinzi sa ai si dreptate. Vezi cum ti se intoarce argumentul? Aici difera supozitiile noastre: eu incerc sa gasesc unitatea Bibliei si a revelatiei din principii continute in text, pe cand tu aplici un sistem exterior textului si, bineninteles, ajungi un agnostic. Daca nu reusesti sa vezi chestia asta fundamentala . . .

      P.S. Apropos, altfel vad ca adresezi intrebari de bun simt fostului adventist de Romania.

      Comment by admin | August 24, 2010 | Reply

  10. – merita sa’l ajuti, si el ne’a ajutat la zidirea sinagogii🙂 cam asa citesc ultima ta propozitie…
    – in rest, apelul la traditie nu ma convinge; idealismul nu e un curent filosofic, e o simpla eticheta pusa ulterior unor ganditori; care au fost vii spiritual si intelectual, nu anchilozati ca ‘istoricii’ si ‘enciclopedistii’; altminteri, chiar sunt specialist in ‘disciplina’ – daca vrei, purtam si discutia despre diplome, dar in cadru privat, nu in public, ar fi jenant;
    – nu sunt filosof (specializarea academica te face, cel mult, competent intr’o anume disciplina); criza solipsista e reala in filosofie – argumente pentru asta aduc si public, daca e nevoie;
    – faptul ca etichetezi ca aberatie afirmatia cuiva nu e un contraargument intre oameni civilizati si educati; ‘e o aberatie pentru ca…’ e acceptabil; astept ce vine dupa ‘pentru ca’🙂
    – daca’ti arat, tot in cadru privat, ca am ceva idee de teologie, ma slabesti cu atitudinea asta? nu aplicam nimic; am inceput discutia cu tine incercand sa te ponderez, sa’ti atrag atentia ca abordarea Bibliei ca o colectie de mituri e valida in discipline precum filosofia religiilor sau literatura – evident, o astfel de abordare exclude orice argument teologic si nici nu ofera vreo concluzie teologica;
    – ca sa dau o ‘structura rotunda’ raspunsului: exact asta ii reprosez oricui face teologie – amestecul de tehnici discursive si folosirea de argumente din discipline carora nu le accepta fundamentele; discursul teologic – si nu doar cel actual sau cel adventist – e un fel de ‘shaorma cu de toate’: nitica filosofie, ceva filologie, oarece istorie, niste stiinte pozitive – daca ne folosesc, olecuta de arheologie; dar cel mai adesea cu completa ignorare a minimelor reguli de logica, de coerenta terminologica, de consecventa axiomatica; de fapt, preeminenta teologiei si privilegiul clerical sunt cauzele ce inca ma tin departe de un curent religios (biserica? secta?) de care, altminteri, ma simt atras

    Comment by binah | August 25, 2010 | Reply

    • merita, merita🙂
      Eu nu vad apelul la “traditie”. Ma bucur ca ai ceva idee de teologie (de Cernica?🙂 ) dar fundamentul este altul. Faptul ca in alte discipline se vorbeste despre Biblie ca o colectie de mituri nu inseamna ca este si adevarat. Si nici util daca nu ofera o concluzie teologica. Si, ma simt ispitit sa iti raspund exact cum abordezi tu ultimul punct: cu putina filosofie, putina antropologie, putina sociologie, etc. nu se face teologie. Dar este o diferenta cand toate acestea completeaza orizontul teologic. Despre logica, o sa revin. Coerenta terminologica am vazut ca te deranjeaza (vezi referirile la dictionar). Privilegiul clerical? Poate stii tu ceva, eu sunt departe. In ce priveste preeminenta teologiei, sa inteleg ca tu propui o biserica (secta, miscare) in care primeaza filosofia? Ar fi o struto-camila. Ce te atrage, de fapt, la aceasta biserica (curent religios?)?

      Comment by admin | August 25, 2010 | Reply

  11. – nu de Cernica; nu stiu foarte multe despre C, nici nu vreau s’o judec dupa absolventii-persoane publice (un M.G, de exemplu, binecunoscuta vedeta tv)
    – prin privilegiu clerical vizam diferenta operata intre laici si clerici, existenta ‘sfintelor taine’ intr’o biserica ce se revendica de la Reforma, apodicticitatea pretinsa a afirmatiilor cate unui ‘popa’…
    – atractiva e dorinta, afirmata sau asumata, de a respecta Legea, lucru extrem de rar printre crestini;
    – nu vreau sa infiintez nimic; credinta mea se bazeaza pe kratofanii, asa ca textul, fie el revelat integral, partial sau deloc e bine ca exista, dar ma descurcam si fara; exegezele si hermeneutica nu au relevanta personala, in ceea ce ma priveste;

    Comment by binah | August 25, 2010 | Reply

    • M.G. nu se manifesta in domeniul religios sau teologic, si nu stiu daca mai este Adventist de Romania. Exista un revers a ceea ce numesti tu “privilegiu clerical”: perceptia distorsionata. Biserica Adventista nu se revendica de la Reforma (acum iti inteleg referirile repetate la Luther), desi impartaseste principiile protestante. Credinta bazata doar pe kratofanii risca foarte usor sa fie inselata, de aceea textul revelat este necesar pentru identificarea puterii din spatele kratofaniei.

      Comment by admin | August 25, 2010 | Reply

  12. – sper ca nu e aceeasi persoana cu proprietarul blogului omonim; simt ca l’as jigni intrebandu’l;
    – pai daca impartaseste principii, cum nu se revendica? adica respinge sf. taine sau le accepta?
    – inselata, cum?

    Comment by binah | August 26, 2010 | Reply

    • Nu cred ca MG e prezent in lumea blogurilor/forumurilor.
      Biserica adventista impartaseste principiul “Sola Scriptura”, spre exemplu, dar nu sfinte taine. Biserica adventista nu este sacramentala.
      Poti fi inselat foarte usor daca nu ai un termen de referinta pentru a verifica ce putere ti se descopera. In lumea noastra nu exista doar bine, ci si rau. Dar raul nu vine ca atare, ci deghizat.

      Comment by admin | August 26, 2010 | Reply

  13. – este, dar la altii in bloguri (http://morar.catavencu.ro/2008/10/19/de-ce-mi-se-pare-mihai-gadea-mai-vinovat-decit-ceilalti-stansibrani-de-la-antena-3/)
    – sigur-sigur toate ritualurile se pot sustine cu Biblia?
    – am intrebat cum, nu de cine, ca asta intuisem; cine n’are acces la text e cu necesitate inselat?

    Comment by binah | August 28, 2010 | Reply

    • Ca se discuta despre el e una, dar el nu este contribuabil in lumea blogurilor.
      Despre care ritualuri vorbesti?
      In lumea de astazi, in care hermeneutica suspiciunii este regina, daca nu esti inselat esti incurcat. Si tot aia e.

      Comment by admin | August 30, 2010 | Reply

  14. – din fericire…
    – hirotonisire, botez, impartasire, inmormantare, nunta, excomunicare
    – incearca sa parasesti pseudo-stiinta (in opinia mea, nu vreau sa jignesc pe nimeni) numita teologie in favoarea unei cunoasteri adaptate de fiecare data obiectului: pozitiv-empirica privitor la lumea materiala, speculativ-critica privitor la cele ale spiritului si culturii, pragmatica in privinta religiei;

    Comment by binah | August 31, 2010 | Reply

    • Pentru “ritualurile” enumerate de tine, exista referinte biblice. In ce priveste “pseudo-stiinta numita teologie” iti sugerez sa mergi mai departe de stiinta ca termen de referinta pentru ca lumea bazata pe stiinta este mult prea saraca si limitata. Apropos, stiinta este argumentul modernitatii, nu al post- sau post-post-modernismului . . .

      Comment by admin | August 31, 2010 | Reply

  15. – pai tocmai fiindca merg mai departe de ‘stiinta ca termen de referinta’ pledam pentru o cunoastere adecvata in fiecare situatie;
    – in afara de a fi niste etichete, ‘post-modernismul’ sau ‘post-post…’ sau chiar ‘modernitatea tarzie’ desemneaza o realitate culturala si un decupaj temporal greu de negat; nu prea definesc insa curente sau paradigme de gandire;
    – in zona strict speculativa, prefer ‘gandirea slaba’; iluminismele si umanismele au sucombat in secolul trecut, cu doua razboaie mondiale, un shoah si un gulag;
    – orice pretentie de relatie cu binele moral al oricarei forme de organizare religioasa (biserici) s-au dovedit doar instrumente ale agresiunii totalitare, indiferent ca ne referim la colaborarea cu Hitler a clericilor din Vest sau la turnatoriile clericilor din Est;
    – militez pentru limitarea intemeierii stiintifice a legiferarii, impotriva corectitudinii politice, impotriva discriminarilor pozitive; cred ca orice legiferare trebuie intemeiata pe consensul social si ca stiinta nu poate oferi un adevar care sa fie impus prin legi;
    – cred ca ceea ce face socialismul stiintific promovat de UE este o noua forma de totalitarism, ceva mai machiat decat cel medieval-catolic, dar identic in esenta;
    – asa ca nu inteleg de unde ma scoti ‘apostol’ al stiintei sau al epistemei tehno-stiintifice…
    – discutia despre ritualuri e off-topic; o pomenisem doar ca argument la intemeierea ‘adevarurilor’ teologice pe traditie; daca consideri oportun sa purtam o astfel de discutie aici sau privat (ai mailul meu), e decizia ta, ca gazda;

    Comment by binah | September 1, 2010 | Reply

    • Pretentia ca mergi mai departe de stiinta ca termen de referinta nu se dovedeste. Si, apropos de abordarea “pragmatica” in domeniul religios, pragmatismul meu e diferit de pragmatismul tau, al tau de al lui polihronu, samd. De aici si zicala contemporana (agnostica) “Fiecare cu Dumnezeul lui”. Daca e sa purtam un dialog rational si logic despre religie trebuie sa avem un punct de referinta comun. Ce propui?

      P.S. Hirotonirea, impartasania, si alte “ritualuri” reprezinta o expresie religioasa. Poti pretinde ca traiesti fara?

      Comment by admin | September 2, 2010 | Reply

  16. – o sa gasesti in Biblia ta ca pragmatismele alea nu’s asa de diferite…
    – Sola Scriptura e suficient punct de referinta pentru a’mi explica logic si rational temeiul ritualurilor? de ce, de exemplu, pentru binecuvantarea painii si vinului tre’ sa fie un popa hirotoni(si)t, dar de picioarele ‘oitelor’ nu se ating ‘prelatii’? nu le’a facut Isus pe amandoua?

    Comment by binah | September 2, 2010 | Reply

    • Cati oameni, atatea “pragmatisme”. Practica o dovedeste. Iar in ce priveste “punerea mainilor” este o expresie a recunoasterii de catre biserica a unor daruri pe care persoanele vizate le manifesta. Te-ai supara daca pentru a fi recunoscut ca filosof s-ar practica un astfel de ritual (sau la fel de bine un altul)? Orice grupa sociala are anumite ritualuri. La chestia cu prelatii care nu se ating de picioarele enoriasilor cred ca va trebui sa intrebi pe cineva care sustine o astfel de pozitie. Eu o consider ca apartinand traditiei, nu Scripturii.

      Comment by admin | September 5, 2010 | Reply

    • K, am observat un comentariu al tau pe un alt blog in care erai dezamagit ca adventistii pe care ii citesti au fiecare cate o hiba hermeneutica si filosofica. Observatia ta este corecta. Daca vrei sa cunosti ce sustin adventistii, nu Ionica, Constantinescu sau poli sunt referintele utile. Ei au fiecare puncte de vedere, dar nu reprezinta adventismul ci mai degraba ceea ce se numeste “fringe”.

      Comment by admin | September 27, 2010 | Reply

  17. – astept inca (un link spre) o demonstratie a suportului biblic al unor ritualuri;
    – daca exista vreo biserica in care preotul sa spele picioarele enoriasilor si e cat de cat aproape de Bucuresti, merg sa vad cu ochii mei minunea;
    – sa fie ritualul ala doar un simplu mutat al canacelului de pe o parte a tocii pe alta?
    – nu sunt judecatorul nimanui, oameni sau religii; daca e vorba despre cei 200 de ani in care o sa ma simt devastat de demolarea fenomenologiei spiritului si a anexelor sale (logica mare/mica, prelegerile etc.) de vreo descoperire stiintifica, era o simpla gluma; pot sa ‘rad’ de BG referindu’ma la EC, gazda lui pe O2, n’o pot face amuzandu’ma de ‘noicismele’ lui FL, partizan al paseismului si etimologiei iorguiordanicoinconsistente, ce vrea sa ne puna a vorbi de ‘plinirea’ vremii, de ‘ipostasuri’ si de alte minunate inventiuni ale celei mai de curand alfabetizate scoli teologice; FL parca e mainstream, nu? sau daca rad de conformista critica sociala a la NI l’ar afecta? am inteles ca nu e niciunul din cei trei pomeniti prea ‘ortodox’, dar nu generalizez, stai linistit…

    Comment by binah | September 27, 2010 | Reply


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: