Masa Tacerii

Coltul adventist

Cu creierul la garderoba


rubbishCartea lui Edmond Constantinescu, Dumnezeu nu joaca zaruri, aparuta in 2008, s-a dorit a fi o provocare pentru mintile “inguste.” Pornind de la premisa ca diversitatea intelectuala din biserica adventista “cere mai degraba o teologie a dialogului deschis decat limbajul de lemn al unui crez,” Constantinescu insista ca biserica este nerelevanta atata timp cat ofera raspunsuri “vechi de peste o suta de ani.” Considerand ca lumea in care se misca este “deliberat ingusta,” autorul provoaca credinciosii “sa nu-si lase creierul la garderoba atunci cand vin la biserica.”

Domnia sa foloseste o terminologie care nu incurajeaza la dialog, in orice caz nu unul civilizat. Supozitia fundamentala este ca biserica este un “ghetto” intelectual, si ca doar gandirea independenta este cea care poate oferi cu adevarat un raspuns la intrebarile dificile. Raspunsurile “vechi de peste o suta de ani” pot include foarte usor atat declaratii ale Scripturii cat si principii revelate in scrierile inspirate ale Ellenei White.

Biserica adventista are, totusi, centre de cercetare si poarta periodic dialoguri intre teologi si oamenii de stiinta. Sa nu cunoasca Edmond Constantinescu aceste realitati? Raspunsul pare sa fie altul. Cartea prezinta intr-o succesiune rapida dezvoltarea stiintei. Pornind de la ideea (similara conceptului deist) ca Dumnezeu a creat si apoi a lasat lucrurile in seama oamenilor si a stiintei (sau la fel de bine in seama hazardului), autorul incearca sa demonstreze ca avem nevoie de o explicatie stiintifica la zi ca sa nu ne fie rusine cand discutam cu oamenii de stiinta sau prezentam doctrina adventista contemporanilor.

Autorul cunoaste crestini care se simt deranjati de siguranta savantilor in ce priveste inceputurile universului. Si aici ajungem la a doua premisa fundamentala a cartii: stiinta si savantii ei sunt mai credibili pentru Edmond Constantinescu decat relatarea biblica a originilor. De fapt, el declara din start ca “Biblia nu contine revelatii stiintifice.” De fapt, intreaga lucrare este o incercare de a demonstra superioritatea stiintei moderne. Nu pot decat sa zambesc atunci cand autorul, dupa eforturi de zeci de pagini de a demonstra progresul stiintei, admite candid, spre exemplu, ca “expresia cea mai potrivita pentru a descrie expansiunea spatiului se gaseste in Biblie.”

Suntem invitati sa apreciem Cartea naturii care merge pe principii matematice, “exacte,” in comparatie cu Biblia unde intalnim declaratii “sumeriene” cu privire la origini sau reflectii culturale ce nu se potrivesc cu mentalitatea si stiinta moderna. Insa cartea naturii nu contine cunostinta mantuirii. Stiinta opereaza cu limite, nefiind in stare sa depaseasca bariera finitului. Cum poti explica infinitul cu instrumente limitate? Si in ce consta superioritatea filosofiei, in sistematizare? Unde incadram diferentele culturale? Si de ce nu poate revelatia oferi raspunsuri la intrebarile fundamentale?

Apreciez invitatia la deschidere, dialog, dar nu inteleg etichetari de genul: “Am scris aceasta carte pentru ca imi iubesc Biserica si fratii care deja simt sange. Nu cred ca venirea Domnului trebuie asteptata intr-un bunker ideologic. Am stiut insa ca daca deschid fereastra bunkerului voi soca, voi speria sobolanii si gandacii si voi trezi panica celor a caror religie este frica. Sunt pregatit pentru dialog dar nu imi pasa de sobolani.” Un astfel de dialog devine toxic.

October 25, 2009 - Posted by | adventist, Dialog, forum

No comments yet.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: