Luati mainile de pe punerea mainilor!
Pentru un cercetator atent al Scripturii, hirotonirea in general este un subiect minor. Practicata in biserica Adventista, prin mostenire protestanta insa incarcata cu tot bagajul medieval, hirotonirea nu a fost o problema. Pana mai deunazi. Cand bisericile din diferite parti ale lumii au solicitat ca hirotonirea sa fie acordata si recunoscuta si femeilor. S-au scris carti pro si contra. S-a votat pro si contra. Prietenii s-au spulberat. Politica bisericeasca s-a incrancenat. Se aduc argumente teologice, sociologice, psihologice, culturale, si ce se mai gaseste util in sustinerea uneia dintre pareri. Pentru ca totul ramane la nivel de parere. Ne este greu sa acceptam ca, indiferent de pozitia adoptata, Scriptura nu se refera direct sau explicit cu privire la acest aspect. Diferitele zone geografice s-au pronuntat, doar pentru a constata diferentele hermeneutice in citirea Scripturii. Pentru prima data, biserica Adventista a produs un document in care clarifica teologia hirotonirii din punct de vedere biblic. Dar cand se ajunge la hirotonirea femeii, unii arunca documentul la gunoi invocand . . . barbatul si rolul sau autoritatea lui. Daca documentul asupra caruia a votat o larga majoritate a reprezentantilor este aplicat, hirotonirea femeilor nu ar trebui sa fie o problema. In intelepciunea sa, Dumnezeu nu a trasat o directiva. Creativitatea pe care a asezat-o in om la creatiune ii este suficienta pentru a gasi solutiile cu privire la hirotonire in noile contexte (pre-, post-, post-post-) moderne. Insa creativitatea deranjeaza traditia.
In toata aceasta discutie tensionata am simtit lipsa elementului fundamental: pentru ce hirotonire? Care este scopul final? In coltul de lume unde ma aflu intreaga dezbatere pe tema hirotonirii femeii este irelevanta. Pentru ca daca este nevoie ca femeile pastor sa fie hirotonite nu exista nici un impediment. Da, ati citit bine. In China, spre exemplu, multe biserici au ca pastor o femeie, iar urmatorul pastor va fi . . . fata actualului pastor. Situatia misiunii in teritoriile chineze impune o astfel de abordare. Si aici este elementul cheie: misiunea. Ea determina daca este nevoie ca femeile (sau barbatii) sa fie hirotoniti sau nu. Dar despre misiune nu se vorbeste aproape deloc.
Situatia aceasta imi aminteste de istoria din Faptele Apostolilor capitolul 15, unde o alta nevoie din teritoriul misionar a solicitat o rezolutie creativa care a rasturnat traditia. Iar Duhul lui Dumnezeu a lucrat de o asa maniera incat a prevalat creativitatea. (va urma)
E randul poetilor
Cand locuiesti intr-un indepartat colt de lume, timpul se scurge diferit. Ai impresia ca oamenii si locurile raman aceiasi si aceleasi, ca poti continua discutia pe care ai intrerupt-o cu un an sau mai mult in urma. L-am intalnit pe Benone Burtescu ultima data in 2005, in Loma Linda. Venise de la Glendale special sa ne intalnim, sa ne vada. Era acelasi, desi fizic se cunostea trecerea vremii. Exuda insa aceeasi pasiune cand vorbea despre un subiect care il motiva. I-am urmarit apoi apelurile pasionante legate de Noua Carte de Imnuri. I-am simtit nostalgia fata de textele vechi, pe care le pretuia, si durerea sufleteasca fata de brutala interventie in textele care se nascusera intr-un context pe care doar el si alti cativa il cunoscusera. Il ingrijora soarta bisericii adventiste, asa cum o vedea el. Vroia sa nu se piarda nimic, si de aceea era sceptic cu privire la ce era nou. Stiam ca toate acestea veneau din “inima” si de aceea tocmai inima a cedat. Insa Benone ne-a lasat un manunchi de spuse, intr-o maiestrie fara pereche. Am admirat la el deschiderea fata de lumea neadventista, textele publicate in reviste californiene de limba romana, volumele de poezii fara pretentii de sacralitate. Acelasi cuvant stia sa-l faca inteles si pentru un lingvist si pentru un neofit. Si pentru omul religios, si pentru omul secularizat.
Cu cateva ore in urma am primit vestea ca Petre Anghel se odihneste si el. Observasem lipsa postarilor lui pe Facebook cam cu doua luni in urma. Stiam ca luptase cu cancerul si ma gandeam ca trece din nou prin durerile tratamentului chemo. Ultima data cand ne-am intalnit, vocea ii era in “tratament” si a trebuit sa ne retragem din multime pentru a-i auzi soapta. Mi-am amintit de pasiunea lui (ati intalnit oltean fara pasiune?) pentru a face din scoala Adventista de la Cernica o Universitate acceptata in lumea academica romaneasca. De intalnirile de la “coada calului” in cadrul “Societatii de maine”. De dezbaterile de la sala ARLUS. Petre era dintr-o bucata, ti-o spunea pe sleau. Poate de asta a si fost demis de la Cernica, in aplauzele sustinute ale studentilor. Ultimul proiect fusese incercarea de a candida la presedintia Romaniei. Nu oricine isi permite sa atace politica direct la acest nivel. Artistul nu vede obstacole, el viseaza cu ochii deschisi. Visul ni l-a lasat noua spre implinire. Pe curand, Petre!
Concurenta :-)
E aproape ora 1 noaptea. Ma pregatesc sa inchid computerul si sa merg la culcare. Vazusem un anunt legat de congresul Amicus la Stupini, dar nu intelesesem cat de “natural” urma sa se desfasoare. Insa, cand am primit mesajul de mai jos am inteles cat de acerba este concurenta. Va las pe voi sa apreciati de ce sala de la Stupini era pe jumatate goala 🙂
Dragi tineri, va anunt ca pentru cei care nu merg la Congresul de la Stupini, in seara aceasta de la ora 20:00 va avea loc intalnirea Amicus impreuna cu fr. IACOB COMAN iar seminarul are titlul: Consumarea actului sexual.”Va asteptam cu drag, veniti si chemati pe toti cei dragi pe care-i aveti” ( va rog pe cei care stiti ca nu merg la Stupini anuntati-i telefonic sau sms .
Spaga!
Am zarit de curand un articol semnat V. Stroescu intitulat “Cum se descurca un doftor obisnuit”. Am crezut initial ca e scris de prietenul meu si celebrul autointitulat apostol al vegetarianismului, Dr. Virgil Stroescu. Insa m-am lamurit rapid ca era vorba de Vlad Stroescu. Articolul descrie viata unui medic ce nu ia spaga, pentru ca ii este jena. Am ramas, insa, cu impresia ca totusi ar lua-o, dar jena il retine. Articolul m-a facut sa ma intreb din nou: ce ar trebui sa faca un medic Adventist? Sau, si mai complicat: ce ar trebui sa faca un Adventist care merge la un medic, fie el si un medic Adventist? Sa dea sau sa nu dea spaga? Obiceiul spagii in Romania nu are sanse sa dispara, si am sa explic de cred asta. Romania este la granita cu Rasaritul, zona imensa a globului pamantesc in care spaga, cadoul, ciubucul, peschesul, sau alte forme de “contributie benevola” sunt nu doar recomandate ci fac parte din pretul serviciului prestat sau pur si simplu un act simbolic de recunoastere a valorii persoanei vizitate. Si, daca tot nu are sanse sa dispara, ma intreb de ce nu ar putea fi transformat, cel putin de medicii adventisti, intr-un sistem de ajutorare sociala. Ce s-ar intampla daca medicul ar avea o lista cu persoane extrem de sarace (de care Romania nu duce lipsa) si ar directiona ofertantul sa ajute persoana sau familia in nevoie? Ce ziceti?
Memorii – 20
Perioada tulbure de la inceputul anului 1990 ne-a afectat prea putin desfasurarea anului scolar. Manifestatiile diverselor partide sau grupari politice se tineau de cele mai multe ori la sfarsit de saptamana, la fel ca si alegerile din Mai 1990. Am trecut de cateva ori prin Piata Universitatii, insa nu am avut timp sa stau prea mult. Evenimentele din 13-15 Iunie s-au petrecut dupa incheierea anului scolar. Intre timp, insa, persoane “bine” intentionate stationau adesea in masini in fata sau in apropierea cladirii Seminarului. Intr-o zi, colegul meu Roland Paraschiv si profesorul Ion Buciuman au ciocanit in geamul unei masini oprite in fata portii Seminarului si au intrebat daca pot ajuta cu ceva. Cele doua persoane din masina, imbracate in costum si pardesiu tipic agentilor de Securitate au demarat in tromba. De fapt, impreuna cu Roland, l-am revazut pe maiorul (inca?) Spiroiu, cel care incercase racolarea noastra, la volanul unei Dacii 1310 conducand spre Universitate. A fost ultima data cand l-am zarit.
Intre timp, in subsolul cladirii din Arges 8 s-a instalat un studio de editare video ce urma sa produca materiale pentru filiala postului de televiziune 3ABN ce promitea sa se deschida in Romania. 3ABN a renuntat insa pentru ca cererea lor de a fi lasati sa colecteze fonduri direct din comunitatile adventiste locale nu corespundea cu sistemul financiar al bisericii, si pentru ca obtinerea licentei de emisie era o necunoscuta. Aparatura a fost ulterior reambalata si mutata in Rusia unde 3ABN are in prezent un studio si licenta de emisie. Tot in acea perioada s-au pus bazele Radio Vocea Sperantei, s-a revizuit practica financiara a bisericii eliminandu-se decizia comitetului financiar al bisericii locale in ce priveste cuantumul si destinatia fondurilor. Au inceput discutiile asupra programului de Sabat si numarului de servicii de inchinare, precum si diversificarea departamentelor pentru sustinerea activitatii in noi domenii si pentru raspuns la noile provocari. Biserica din Romania incepea sa se alinieze bisericii mondiale Adventiste, proces care inca nu s-a incheiat.
Memorii – 19
Anul 1990 este marcat in amintirile mele si de cutremurul resimtit in timpul orelor de curs in cladirea din strada Arges 8. Un cutremur puternic ce a facut ca intreaga cladire sa se clatine din temelii, dand impresia ca urmeaza sa se prabuseasca. Au cazut ornamentele din ipsos si ciment, au aparut crapaturi serioase dar casa a rezistat. Eram in timpul unei ore de curs cu Aurel Ionica, afara era cald, fereastra clasei era deschisa. In momentul in care a inceput zgaltairea, Aurel incerca sa-si termine propozitia dar nu a mai reusit decat sa rosteasca “e cutremur”. Unul din colegi sarise deja pe fereastra, ceilalti incercau sa se inghesuie pe usa ingusta si inalta care parea ca s-a blocat. Au iesit toti din cladire, mai putin eu. Am ramas pana cand miscarile tectonice majore s-au linistit. Deasupra usii de intrare era un balcon mic, mai mult ornamental, ce ameninta sa se prabuseasca. Odata iesit afara am vazut cum rosturile dintre blocurile ce inconjurau casele in zona Mosilor/Eminescu cadeau cu zgomot de la mare inaltime. Pamantul inca se unduia, facand sa iti pastrezi cu greu echilibrul.
Evident, orele de curs au fost sistate si am mers spre casa pe jos intrucat tramvaiele nu aveau curent iar autobuzele erau supra aglomerate. Ma intrebam ce voi gasi acasa intrucat camera in care locuiam se afla suspendata deasupra unei porti iar cladirea fusese avariata la cutremurul din 1977 si “reconditionata” cu tije lungi de otel exact in dreptul camerei respective. Traisem si cutremurul din 1986 in camera aceea suspendata, in timpul noptii si ramasesem cu senzatia ca la un nou cutremur se va prabusi. A rezistat. Bunica mea era acasa si mi-a povestit ca cu aproximativ 15 minute inainte de cutremur tocmai terminase de spalat geamurile de la strada si ca pentru a le spala a trebuit sa iasa in afara lor tinandu-se de tocuri. Daca miscarile seismice ar fi inceput cu 15 minute mai devreme sau daca si-ar fi prelungit activitatea respectiva nu as mai fi gasit-o in viata. Dumnezeu a fost bun cu noi.
Familia Cornilescu si Adventistii
Aflu de pe blogul lui Emanuel Contac ca Biserica Adventista (din Romania) este data in judecata pentru folosirea (si tiparirea?) Bibliei in traducerea Cornilescu. Suna hilar. Are cineva mai multe detalii?
Misiune si Statistica – un Institut de Studiu si Cercetare
O initiativa oarecum surprinzatoare pentru BOR. Sa intreb ce faceau acum 2-3 ani alte biserici din Romania?
“Reprezentanţii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei se arată interesaţi de această dinamică [a cresterii numarului de atei] şi au înfiinţat inclusiv o direcţie care să urmărească evoluţiile statistice ale oamenilor care se îndepărtează de Biserică. Sectorul de Misiune, Statistică şi Prognoză Pastorală fost înființat acum doi ani și are drept scop „dorința noastră de a vedea încotro se îndreaptă societatea noastră și a ne adapta la trendul care există. Nu avem neapărat o strategie de a atrage credincioși, strategia Bisericii este aceeși dintotdeauna. Avem programe mai ales pentru persoanele defavorizate, ne aplecăm spre cei care suferă de dependență de droguri, etnobotanice”, după cum afirmă reprezentanți ai instituției.”
Recent Comments
Cum am ajuns “… on Memorii – 11 Cum am ajuns “… on Memorii – 10 Cum am ajuns “… on Memorii – 9 Cum am ajuns “… on Memorii – 8 Cum am ajuns “… on Memorii – 2
Masa Tacerii 